
logo: Cătălin Petran – tehnoredactor
La vârsta noastră (16- 17 ani), avem momente mai nasoale, când ne dorim să locuim singuri, frate! Ei, și ne ia o ispită atât de mare încât nu-i putem rezista. Și ne trezim că n-avem ce face, trebuie să stăm cu părinții în continuare, că nu ne primește nimeni la muncă în momentul ăsta.
Așa-i, visăm să stăm singuri în casa noastră. Ne imaginăm, în special, cum o vom decora, cum va arăta și ce activități o să avem în cuibușorul nostru. E drăguț, până te lovește realitatea.
În cazul meu, realitatea care m-a lovit a fost mama, care mi-a spus foarte „pe față“ că sunt o grămadă de aspecte la care nu m-am gândit. Și în nebunia mea, nu am putut să îmi imaginez ce nu am pus în calcul, căci eram prea entuziasmată. Deja mă vedeam mutată la 18 ani.
Nu e cel mai frumos lucru să ți se arate o listă de aspecte care te împiedică să faci ceva ce vrei foarte mult. Să începem cu: ordinea, igiena, banii, maturitatea, capacitatea, responsabilitatea, job-ul, școala, bac-ul, prietenul, prietenii, familia, după care întrebarea foarte sugestivă: „Ești în stare să faci toate astea singură?“. Atunci, pe fața mea se observa cum lumina s-a stins și-am conștientizat cât de greu e. Dar eu tot voiam să stau singură. Încăpățânarea tipică vârstei…
Chiar e drăguț să știi că ajungi acasă și nu îți mai spune nimeni să speli vasele, să cureți biroul de caiete și cd-uri, să dai muzica mai încet, să vorbești mai încet și mai ales (nu știu câți o pățiți) să îți fie aiurea să mergi la baie noaptea pentru ca a doua zi să vină tatăl mai retardat la tine și să îți spună „Te furișezi noaptea să furi mâncarea din frigider?!“.
Ce nu mai este așa de drăguț… Deși nu îți mai spune nimeni să faci lucrurile astea, tu vei fi nevoit să le faci, mai ales când maldărul de vase a întrecut deja limita legală. Și o să îți speli hainele, o să faci tu curățenie în toată casa, nu te mai rezumi la camera ta. O să trebuiască să gătești (eu nu am probleme cu asta că-mi place să gătesc), să faci cumpărăturile, să plătești facturile și să ai timp și de studii, de job și de prieteni. Este odios!
Am experimentat locuitul singură în vară, când părinții mei au plecat pentru o săptămână la munte. A fost funny, m-am relaxat. Am slăbit vreo opt kilograme și la sfârșitul săptămânii era un jeg de nedescris în casă. Nu-i chiar așa roz totul! 🙂