Eye on Society – Ne pare rau, nu mai avem scutiri pentru viata

eye on society, ne pare rau nu mai avem scutiri pentru viata

EYE_ON_SOCEITY_LOGO2

de Alexandru Tudosoiu – redactor
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter

M-am săturat să tot aud în stânga, în dreapta, deasupra şi dedesubtul meu că cea mai frumoasă parte a vieţii este când eşti copil. Bătrânilor, adulţilor, adolescenţilor, şi chiar şi mie, ne mai scapă câteodată, dar nu este aşa. La prima impresie, da, ok, nu ai griji, nu ai (nevoie de) bani, dragoste, teme, probleme şi altele şi altele. Dar, fraţilor dragi, nu plângeţi pentru laptele vărsat. Gândiţi-vă că era stricat deja.

De ce spunem că tinereţea, respectiv copilăria e cea mai frumoasă chestie? Luând-o treptat, nu aveam probleme cu ieşitul (adică nu aveam nevoie), nu eram judecaţi pentru ceea ce făceam, nu aveam griji, nu aveam teme, nu aveam nevoie de atenţie atât de multă (ca cerşetorii de atenţie de azi), dragostea era o joacă, nu trebuia să înveţi (sau materia era mai uşoară), nu trebuia să iei o slujbă, să ai grijă să nu mori de foame şi lista poate continua cât să umple încă două cărţi. Ce-i drept e drept, şi dacă nu v-aţi dat seama de motivele astea încă, atunci aveţi o viaţă mult prea roz sau ceva ignoranţă peste medie. Şi totuşi, încep să văd la generaţiile care vin că această etapă a vieţii scade direct proporţional cu anul naşterii, ei nu mai vor copilărie, ei vor fiţe de adulţi. Dar asta, altă dată.

eye on society, ne pare rau nu mai avem scutiri pentru viata


Adevărul gol-goluţ, reconfortant, şi cum mai doriţi dumneavoastră, e că fiecare parte a vieţii are frumuseţile ei. Adolescenţa: sex, prima dragoste, sex, prietenii adevărate, sex (nu recomand excesul, totuşi). Prima parte a vieţii de adult: şi mai mult sex, plăcerea de a face ce vrei, prima independenţă adevărată. Şi lista continuă. Chiar dacă mai avem şi părţi rele – slujba, copii, banii prea puţini – ele vin numai din ce ne facem cu propriile mâini. La urma urmei, cine te pune să ai copii, sau să îţi iei o slujbă care nu îţi place? Tu ţi-ai făcut asta cu mâna ta, nu ai învăţat din diverse motive, sau nu ai avut ambiţie sau nu ai avut chef. Mereu a stat în puterea ta să schimbi ceva.

Să prespunem, cu tot dreptul, că într-o zi ne apucă nostalgia, ce frumos era în copilărie, adolescenţă, sau când puteam să ajungem să ne facem nevoile la toaletă, înainte să ne scăpăm pe noi. E adevărat, nu putem să ne mai întoarcem niciodată înapoi, şi niciodată pare un timp prea lung, dar asta este. Am avut partea noastră, aşa cum a avut-o toată lumea. Gândiţi-vă numai la ceea ce nu puteam face pe vremea aceea, lucruri care ne plac acum, şi o să fie bine. Şi, revenind, laptele vărsat era deja stricat, aşa ar spune un proverb modificat pentru sănătatea mintală.

Poftiţi, eu regret uneori că am trecut prea repede prin copilărie, când nu îmi păsa de nimic, şi era totul roz. Dar acum am libertăţi incomparabile cu cele de atunci. Şi mă uit în faţa mea, la ce urmează. Şi mă gândesc că de acum fiecare secundă contează. Degeaba respiri 60 de ani, dacă nu ai trăit măcar 10. Porniţi cronometrul!

Recommended Articles

1 Comment

  1. Ne gândim, dar cronometru încă nu l-am pornit …

    De ce regreţi? Copilăria e roz, nu e vina ei că nu e în alb şi negru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *