Editorial – Prietenii în liceu

de Alina Panaite – redactor al R.C.T.P.
foto: Tehnoredacția R.C.T.P.

Prietenii din liceu sau, mai bine zis, oamenii care fac parte ocazional din viaţa ta, pe o perioadă scurtă…
Ştiţi entuziasmul ăla pe care îl aveţi când ajungeţi la liceu în primul an şi totul ţi se pare frumos pentru că e un loc nou, oameni pe care nu i-ai văzut în viaţa ta şi brusc şi dragostea vieţii tale?

Eşti „freshman“ şi e cea mai tare chestie. Lăsând la o parte micile neplăceri prin care ai fost avertizat că o să treci, fiind bobocel, desigur, începi să te împrieteneşti cu cine îţi pică în cale şi abia aştepti primul bal, ca să o dai pe spate pe duduia pe care ai pus ochii. Totu-i roz. Raiul pe Pământ, ce să mai zic?!

Totul bine şi frumos până când, colega cu care ai trecut prin „atâtea“ timp de câteva luni, îţi fură cucerirea. Până când ieşi cu grupuri de colegi, e super distracţie şi esti fericit că se înţeleg bine, apoi, fără să vrei, auzi cum se bârfesc între ei. Iar mai apoi o bârfesc de faţă cu tine pe prietena ta cea mai bună şi totul ia o altă întorsătură. Evident, te gândeşti că te bârfesc şi pe tine, te simţi în nesiguranţă şi începi să ai grijă cum şi ce spui în preajma vulturilor, că s-ar putea să fii urmatoarea victimă. Dar ce crezi? Chiar prietena ta cea mai bună ajunge să facă asta. Iar tu eşti complet dezamăgit şi creezi o barieră între tine şi ceilalţi.

Căci de evitat, mai ales pe cei de la liceu, nu-i prea poţi evita. Primul lucru care nu îmi place la liceu este că trebuie să stai cot la cot cu oameni care nu dau doi bani pe calităţi morale şi alte chestiuni legate de viaţă, cu care nu poţi purta o conversaţie.

Ca eschivă, încerci să dai de prietenii cu care ai păstrat legatura din generală, ori de mic copil. Descoperi cu tristeţe că amintirile nu pot lega nişte necunoscuţi. Te trezeşti că una din prietenele tale cele mai bune şi-a făcut un iubit nou fermecat. De ce fermecat? Pentru că a făcut o vrajă să uite de toată lumea. O alta nu mai este interesată de tine dacă nu te încadrezi în noile tipare croite de actualul grup în care îşi petrece timpul şi, practic, îţi dă o lecţie de viaţă. Alţii abia te salută pe stradă, rugându-se să nu-i observi.

Și îi știți pe acei vulturi la liceu care nici măcar nu au schimbat o iotă cu tine vreodată şi totuşi privirile lor înfig de-a dreptul cuţite în tine? Sau pe acele fete exaggerate, trase la Xerox, cu sprâncene de smoală, care confundă ţinuta şi machiajul de seară cu cele ale unei zile obişnuite de liceu. Şi, bineînţeles, mai sunt nelipsiţii lor parteneri șmecheraşi pe bandă rulantă, care se cred ca la ei acasă şi se laudă cu ce victime au făcut în fiecare zi.

Mai sunt acei liceeni care, boboci fiind, se comportă ca în şcoala primară, ei sunt inofensivi şi enervanţi și restul, adică oameni care creează bariere între ei şi ceilalţi. Şi ajungi ca dintr-un liceu întreg să poţi avea o conversaţie plăcută doar cu o mână de oameni.

O mână de oameni care probabil se va rarefia trecând de partea vulturilor, iar dacă rămâi cu un prieten-doi din liceu pe viaţă, eşti un zeu şi ai felicitările mele.