Editorial – Pentru ce sa conving un oras intreg ca…

de Alina Panaite – seminarist

Am atins tastele involuntar să scriu editorialul numărului acesta, asta-i ceva banal. Mi-a sărit inima din piept odată cu tunetul de afară. Am făcut un lucru spontan, dat fiind faptul că nu reuşeam să mă hotăresc cu ce să vă împui capul în numărul ăsta. Am luat cartea lui Chirilă, am închis ochii şi am deschis-o la o oarecare pagină, am pus degetul pe o frază şi mi-am spus în gând: „ Despre asta voi scrie!“

Sunteţi curioşi? Nu ştiu cum s-a nimerit, dar „Pentru ce să convingi un oraş întreg că salvarea e în Iubire?“. M-am gândit de la bun început că poate va fi o temă pe care o stăpânesc mai greu. Şi este una.

Aş fi putut scrie despre.. . nădragi, sau o ceapă, melci…

Este o întrebare, e perfect, mă îndrumă să-mi exprim opinia. Dar, staţi puţin, salvarea e în Iubire? Şi de ce să convingi un oraş întreg? Nu este de ajuns că eşti tu însuţi convins că salvarea e în Iubire?

Întreaga poveste este despre un tânar sinucigaş, care, cât contempla în aşteptarea deciziei finale, şi-a dat seama că poate fi salvat de iubire. Că nu totul este gri. A renunţat la ceea ce voia să facă, a strigat lumii întregi că Iubirea e cea care ne salvează, dar a fost luat în râs, în aşa fel încât să ajungă iar la un pas de sinucidere.

Dacă nu am mai fi atât de indiferenţi între noi şi ne-am iubi, am fi oameni. Pentru a fi oameni, ar trebui să convingem un oraş întreg că Iubirea e salvarea. Ar fi un oraş întreg de Oameni, ceea ce pare şi este puţin ireal. Dar nu întâmplător se salvează doar o parte. Nimeni nu te trage de mânecă să-ţi spună secretul logevităţii vieţii care merită trăită.

„Pentru ce să convingi un oraş întreg că salvarea e în Iubire?“ Păi, pentru nimic, în primul rând. Că nimeni n-o să caşte gura la tine, să-ţi dai tu seama de ce revelaţie extraordinară ai fost în stare să deduci.

Dacă nu ajungi la marginea prăpastiei, n-o să-ţi dai seama niciodată că salvarea e în Iubire sau în mai ştiu eu ce. Şi de aici mai departe o întreagă poveste.

Mi s-a ars becul lămpii. Stau pe întuneric. Pentru ce să conving un oraş întreg că e nasol să stai pe întuneric?