Sabrina Canea 
Ca orice ființă umană cu un strop de curiozitate și dependență față de lumea ce o înconjoară, și persoana mea se află în situația vicioasă de a cerceta, analiza și comenta evenimentele ce se întâmplă în proximitatea mea imediată. Și ca s-o spun pe șleau, așa am făcut, fac și voi face mereu, cum și tu, și voi nu concepeți a lăsa o zi să treacă fără să treceți în revistă ceva ce a schimbat lumea, contextul cunoscut de voi la momentul respectiv. Și pe bună dreptate, nu cred să fi existat o zi în timeline-ul mondial care să rămână nenotată. Fie că vorbim de noi abordări politice, acțiuni caritabile, explozii economice, mișcări sociale, naționale sau, pur și simplu, noi trenduri, lumea cunoaște zilnic noul.
Cu toate acestea, realitatea recentă mă lasă ușor dezamăgită. Nu pot să nu observ incoerența și lipsa unei continuități în ceea ce privește această problemă. Dacă până acum mai vedeai un dans ce rupea lumea în două, o tunsoare futuristă sau nu știu ce vedetă care a renunțat la viața ei pe micul mare ecran pentru a se dedica salvării copiilor de prin lagărele moderne pe care le creăm tot noi (cămine, aziluri, case de copii), finalul primei jumătăți din acest deceniu nu a adus mai nimic care să rupă gura târgului.
Dacă e să comparăm, anii ’80 ni i-au adus în prim-plan, promăvându-i masiv pe Michael Jackson, Madonna și Prince. Ne-au introdus gecii de piele, pantalonilor evazați și cluburilor de roleri, precum și jocurilor video, cum e Mario, Pac-Man, Legend of Zelda sau Tetris. Tot în ’80, se naște și marele templu al muzicii: MTV.
Avansând spre anii ’90, cunoaștem democrația, walkman-ul, pe Britney Spears, Nirvana, Matrix și Macarena. Ușor mai blânzi, anii 2000 ne arată o tehnologie mult mai performantă și mult mai ușor de utilizat, o comunitate europeană mult mai unită și puternică, fenomenele Harry Potter și Stăpânul Inelelor, precum și, pe plan național, una dintre cele mai colorate perioade ale muzicii, pusă în valoare de B.U.G. Mafia, Simplu, O-zone sau Animal X.
Ce ne-au adus anii 2010? Da, într-adevăr, începuturile promiteau, prin haosul și anarhia aduse de Gangnam Style sau Harlem Shake, dar atât? Ce e de notat? Cele 50 de umbre ale lui Gri? Fundurile siliconate de la Hollywood? Muzică pe trei note și un vocabular de maximum cinci termeni distincți? Ceasuri deștepte din aur masiv de pe care poți vorbi direct cu tatăl Apple din ceruri?
Să fim serioși, ne învârtim în cerc strâmt, și nu vreau să-l citez pe Eminescu. Lumea nu s-a mai spovedit cu ceva absolut nou de mult timp. Noi adaptăm. O să zici că suntem prea tendențioși, că uite, avem smartphone-uri, tablete, cărți necenzurate și dispozitive care te fac să slăbești făcând nimic. Ei, astea nu reprezintă nimic din ce nu a mai fost creat vreodată. Faptul că omul a găsit puterea și inventivitatea de a combina tehnologii deja descoperite și existente nu este ceva nou, deși este de lăudat. Omule, ai putut combina ceea ce știe să facă un computer cu ceea ce este telefonul și ai creat smartphone-ul. G.G., MAH! Dar este asta ceva nou? Nu. Cunoșteam toate părțile componente de la început, doar le-am integrat în întreg. Faptul că noi creăm noi trenduri, pornind de la ceva vechi și adăugând elemente sau eliminându-le, nu reprezintă ceva nou, ci ceva adaptat.
Într-adevăr, acest nou al zilelor noastre este argumentat pe baza faptului că restul de 60-70% din populația mondială e prea proastă ca să facă asocierea a două elemente distincte înainte de apariția lor propriu-zisă. Dar pentru restul? Putem anticipa.
Așteptăm zi de zi să vedem o idee nouă, ceva ce n-a mai fost. Vrem o roată a secolului XXI. Și, în ciuda faptului că potențialul există, zi de zi ne ducem la culcare și mai amăgiți.
Dragă omenire, ia-ți o pompă. Ai pană.
