Gabriel Ban 
foto portret: Oana Ştefănescu – fost fotoreporter
Am observat o treabă cam urîtă, zic eu. Cunosc o puzderie de populet şi m-am săturat de ei. Oriunde mă duc, cineva (curioasă treabă!) mă recunoaşte cumva. Fie că-şi aduce aminte de mine de prin Club A, fie că mă ştie de la nu ştiu ce zi de naştere, de pe stradă, din troleu, din duş sau că ar fi citit Teen Press, văd feţe zîmbitoare care îmi adresează salutări cordiale, primesc stîngeri de mînă, pupi-curi pe obraz (iac!) şi mizerii de invitaţii de genul „Stai cu noi la masă!“
Adică, OK, e fain să intri prin Iron City sau Revenge şi să dai de figuri cunoscute, dar mai dă-o dracului! Nu pot să trag o flatulenţă, că a doua zi dimineaţă îmi zice una pe mess că m-a văzut nu ştiu pe la ce vernisaj ori că mă ţineam de după umeri cu alţi doi tovarăşi berari. Chestia asta poate fi adesea deranjantă. Poate doresc şi eu să am o intimitate oarecare atunci cînd merg pe stradă – sună paradoxal, ştiu, dar aşa simt să mă exprim. Nu pot să merg liniştit la o înmormîntare sau la o ocazie, că dau de cineva cunoscut şi cu chef de băgat în seamă. Poate fi considerat un lucru bun acest fapt, însă e doar o chestiune de suprafaţă, din păcate.
Başca! Mai am şi o sumedenie de contacte în lista de IM încît nici nu mai pot adăuga oameni, nu mă mai lasă iahu-ul. Şi cu toate astea, am constatat că nu cunosc pe nimeni cu adevărat. Degeaba mă înham cu nişte cunoscuţi la un sticlism, dacă atunci cînd încep să îndrug şi eu d’ale vieţii mele valuri nu primesc decît un „Mda, naşpa frate! Hai să mai băgăm una!“
Păi bine măi, „cunoştinţelor“, poate vrea şi omu’ să îşi mai verse din năduf, să îşi zică oful. Bem, bem, dar unde-i conversaţia? – ca să zic aşa. Fiecare le are pe ale sale, pînă la urmă şi are nevoia firească de a şi le mărturisi cuiva, de a împărtăşi altora din greutăţile traiului cotidian. Însă cui naibii îi mai pasă de problemele altuia, nu? Importantă e doar hăhăiala, hang around-ul superficial, strîngerile de mînă şi îmbrăţişările formale care dau de înţeles unei terţe faptul că respectivii implicaţi în duda asta ieftină sînt prieteni de-o viaţă şi au în comun tot Universul.
Eu, unul, deja am început să îi evit pe ăştia, pe „ne-ştim-din-vedere-people“. Da, ne ştim din vedere şi e destul doar să ne salutăm în treacăt.
Zău că uneori am senzaţia că nu mai ai cu cine să discuţi pe bune. Să pui cărţile pe masă. Căci toţi se grăbesc să ajungă undeva: să fugă într-un club infect şi supraaglomerat, să prindă metroul, să ajungă la vreun concert de toată merda, să ajungă la facultate, la „servici“, la gagică. Toţi parcă au dat în disperarea omului care vrea să fie ştiut de cît mai mulţi indivizi, să fie cît mai popular, să iasă în cluburi unde să dea mîna cu zece inşi pe care îi ştie de prin alte cluburi. Ne e teamă să fim singuri? Cred că ar trebui să ne fie teamă să fim foarte cunoscuţi, căci cu cît eşti mai cunoscut de un gurp mai divers şi mai vast, cu atît eşti de fapt mai singur, cu mai puţini prieteni adevăraţi.
Toată secta asta de „ne-ştim-din-vedere-people“ mă face să încep să vorbesc de unul singur pe stradă, că e mai economic. Sau la telefon. Eventual cu aia de la informaţii. Şi să dau într-un cretinism macabre, folosind în convorbire termenii „terorism“, „bomba“, „mîine“, „palat“. Măcar aşa cineva are să mă asculte cu Siguranţă!
ce-ar fi sa lasi arogantele si sa nu incerci sa pari atat de popular? Sincer, te.ai saturat de alea 2 persoane din ultimele 3 saptamani care ti-au zis ca te cunosc de undeva, asta probabil intr-un bar pe care il frecventezi des? Las-o mai usor cu impresiile astea de vedeta
Domnule Unu, Gabi nu sugereaza faptul ca e el mare vedeta, sau mai stiu eu ce, ci ideea teribilismului si parvenirii oamenilor. Cu totii, zic eu, am observat ca da, nu ii mai pasa nimanui de subiectul discutiei, atata timp cat acesta exista. Subliniez aici faptul ca omenirea se bazeaza pe “mult” si nu pe “continut”. Cu cat cunosti mai multa lume, eventual lume care mai apare pe ici-colo, cu atat mai bine. Se bazeaza, de asemenea, pe un artificiu abominabil, un artificiu care, sincer, a inceput sa ma calce si pe mine pe nervi : toti prietenii nu-ti sunt prieteni, la modu’ asta. Repet, asta incearca acest articol sa redea, dar daca nu poti intelege”dedesubtul” acestui articol, poate nu ar trebui sa mai critici.
Nu cred ca e vorba de aroganta si nici de impresii de vedeta. Treaba asta cu multi oameni care se pare ca “te cunosc” si te asalteaza din stanga si din dreapta se intampla destul de des, fara sa fii din Teen Press si fara sa fii redactor-sef. Mi se intampla si mie si multor altor indivizi.
Cred ca e pur si simplu un articol in care omul isi spune oful. Un of, in care, poate se regasesc si altii.
Domnule Unu(vorba Anei), incearca data viitoare sa nu te mai pierzi in anonimat daca esti atat de tare si lasi comentarii de genul. Unii oameni se regasesc in articolul pe care Gabi l-a scris, nu cred ca a dat dovada de aroganta sau aere de vedeta, ba chiar deloc. Contextul, ideea articolului ar trebui sa iti spuna tie ceva… Dar lenea de a gandi a devenit o maladie urbana atat de raspandita…
Meila Madalina, fie ca iti scrii numele intreg, fie ca nu, fie ca pui la website link-ul blogului, sau al profilului de facebook, nu te face mai putin anonim, majoritatea oricum nu te cunoastem personal, importanta este parerea, nu numele persoanei din spatele calculatorului, “unu” si-a spus punctul de vedere si asta conteaza.
Exact asta vroia probabil si Gabriel sa spuna, nu faptul ca sunt “nu stiu cine” conteaza, ci parerea mea, personalitatea mea, degeaba am n cunostinte, daca am 0 prieteni.
Eu sunt exact la polul opus, am cativa prieteni apropiati, si cercul de cunostinte destul de restrans, comparativ cu al tau cel putin. Cand si-au facut mai multi oameni facebook am fost foarte surprinsa sa vad ca cea mai buna prietena a unei colege de clasa este colega cu o tipa care merge la cursurile de japoneza cu mine. Si mai multe chestii de genul. Lumea chiar e mica. Si intotdeauna e bine sa ai multe cunostinte, nu stii niciodata cand ai nevoie de ceva/cineva. Si o cunostinta se poate transforma intr-un prieten.
Gabriel, am inteles ideea, dar asta nu schimba faptul ca ai avut o atitudine laudaroasa in acest articol. Orice idee se poate exprima in diferite feluri, cu diferite cuvinte.