Teen Press 
Nu ştiu dacă aţi observat, dar de fiecare dată când se vorbeşte despre şcoală în ultimul timp, discuţia se îndreaptă spre o singură direcţie. Lucrurile merg prost, orele sunt interminabile şi „plictisitoare“, profesorii prea exigenţi, programa e încărcată, iar materia inutilă.
Şi pe bună dreptate. Nu contest aceste lucruri, doar că vine momentul în care apare întrebarea firească: „De ce ne ducem la şcoală?“. Răspunsul să fie, oare, veşnicul „pentru că trebuie“ sau pentru că ne obligă părinţii? Greu de crezut. Mai presus de toate, în spatele oricărei decizii, se află liberul arbitru al fiecăruia dintre noi – decizia este una asumată.
Aşadar, vă propun să reflectăm împreună asupra acestui subiect. Care sunt acele motive atât de importante încât să trecem peste toate neajunsurile pe care le întâmpinăm?
În primul rând, mergem la şcoală pentru că avem aspiraţii înalte, pe care numai prin educaţie le putem atinge. Nu putem fi medici, avocaţi, profesori (sau orice altă meserie), fără să parcurgem procesul de învăţământ corespunzător. Sigur, nu şcoala în sine face un bun specialist. Depinde de noi să profităm de mediul la care avem acces şi să progresăm. Pentru că asta se întamplă pe tot parcursul timpului petrecut în şcoală: evoluăm.
Privind în urmă, suntem aceiaşi ca acum un an, doi, sau mai mulţi? Nu. Suntem mai maturi, mai responsabili, avem o capacitate mult mai bună de a asimila informaţiile, suntem mai inteligenţi. Îmi este greu să cred că un om, oricât de genial ar fi, poate dobândi aceste lucruri numai prin autoeducare.
Apoi, devenim mai buni inclusiv prin spiritul de concurenţă ce se creează. Ambiţia, dorinţa de a ţine pasul cu ceilalţi colegi, de a ajunge la un anumit nivel sunt foarte constructive în cele mai multe cazuri.
Un alt lucru important pe care îl descoperim în şcoală este pasiunea pentru un anumit domeniu. Pentru că oricât de conştiincioşi am fi, trebuie să ne placă ceea ce facem. În general, o influenţă foarte mare o au profesorii care ştiu să ne trezească interesul pentru materia lor, să ne îndrume. Şi am văzut multe astfel de persoane, mai ales că în ziua de astăzi atmosfera din clasă este mai prietenoasă, profesorii au o atitudine mai deschisă faţă de elevii lor.
Dar şcoala nu înseamnă doar atât. Gândiţi-vă numai la melodia „Ani de liceu“. E cineva care să nu simtă acea emoţie ascultând-o? Petrecem o mare parte din zi în compania colegilor, cu care socializăm, legăm prietenii, în care investim sentimente. Astfel devenim capabili să ne integrăm în societate, să cunoaştem şi să înţelegem oamenii din jur.
Prin toate aceste lucruri de care avem parte, timpul petrecut la şcoală este unul plăcut şi, mai ales, foarte util. Este o experienţă de care fiecare trebuie să se bucure în felul lui şi căreia îi vom simţi lipsa la un moment dat, când va fi trecută la capitolul „Amintiri“.
