Teen Press 
Cu riscul ca ceilalţi cititori să se simtă lăsaţi la o parte, de data aceasta mă voi adresa acelora care dau BAC-ul în sesiunea imediat următoare. În primul rând, le voi ura mult noroc. Indiferent de cât sunt de pregătiţi, la imaginaţia debordantă a Ministerului şi a celorlalte organe… implicate, se pare că vor avea nevoie.
Apoi, de BAC probabil vor trece mulţi… probabil marea majoritate. Însă, până atunci, toată lumea are visuri, speranţe. Mulţi ştiu deja pe ce drum să o apuce, au conturat ceva clar, unii ajutaţi de către terţi, alţii răspunzând unei chemări interioare. Mulţi, sunt convinsă, însă, habar nu au încotro s-o ia. Au impresia, probabil, că sunt buni la toate şi la nimic în special, că nu excelează în nimic, sau că au pasiuni ce nu şi-ar găsi neapărat corespondentul în vreo facultate.
O mentalitate cel puţin învechită încă sălăşluieşte pe plaiurile mioritice: aceea că imediat după liceu, trebuie neapărat să urmezi facultatea. Ceea ce nu este mereu în favoarea tânărului absolvent. Pe alte meleaguri nu este nicio ruşine să iei un an de pauză, în care să te cunoşti, să te implici mai mult în comunitate, să o înţelegi şi să afli, astfel, mai uşor, unde îți este locul. Tinerii se duc în voluntariat (căruia i-am demonstrat utilitatea acum ceva ediţii), merg în lume, unii încearcă să-şi câştige existenţa singuri, să afle pe cont propriu valoarea banului muncit, să câştige experienţă (profesională şi de viaţă) şi aşa mai departe.
Aici mulţi fac o facultate ca să fie făcută, ca să nu se ducă la muncă, sau de gura părinţilor, a căror grijă (pe lângă cea pertinentă şi complet justificată ca odraslele lor să aibă studii, ce le pot oferi o viaţă mai bună per total) este să nu-i vorbească vecinele invidioase şi lipsite de ocupaţie.
Cât despre alegerea corectă… atunci când n-ai nicio idee încotro ar trebui s-o apuci, sfatul „urmează-ţi inima“ nu prea are tangenţă cu realitatea. Înainte de toate, după părerea mea, trebuie urmată o cale care îţi poate asigura minimul necesar pentru supravieţuire. În teorie şi în fantezii sună frumos, însă pasiunile ne dau viaţă atâta timp cât practicarea lor nu ne împiedică să facem distincţia între plăcut şi util. Ah, dacă cele două se pot îmbina, fericiţii acrobaţi se pot lăuda cu o viaţă împlinită. Cel puţin deocamdată.
