I s-a întâmplat prietenului meu: i-a cerut cineva adresa de Facebook, iar când a spus că nu are, persoana respectivă a rămas uimită de-a dreptul. Iar gândul prietenului meu acesta a fost – „Nu ai facebook, nu exişti!“.
Şi cam aşa e… Ne-am obişnuit cu toţii ca atunci când ne facem noi prieteni sau vrem să aflăm mai multe despre o persoană, să îi cerem adresa de Facebook. Şi asta când ştim câte dezavantaje are.
Într-adevăr, are şi avantaje: comunicarea cu persoane de pe întreg Globul, regăsirea unor vechi prieteni/rude, te poţi promova mult mai uşor ca persoană, poţi promova anumite produse/servicii, poţi afla lucruri noi, atât în materie de muzică, arte, evenimente, dar şi lucruri de cultură generală. De ce? Păi, numărul utilizatorilor înregistraţi este cam 400 de milioane. Deci, mulţi oameni, multe creiere.
Dar dezavantajele sunt mai multe. În primul rând, presupun că ştiţi despre acea „cookie“ (mic fişier păstrat într-un dosar specific). Partea cea mai naşpa e că „prăjiturica“ rămâne activă inclusiv după ce ai dat log-out sau ai închis contul, iar facebook înregistrează site-urile pe care intri. Ceea ce nu e tocmai ok, ţinând cont de faptul că avem dreptul la intimitate.
În altă ordine de idei, dacă nu aplici anumite filtre, pozele, datele tale personale, textele pe care le scrii, pot fi văzute de oricine. Şi poate nu vrei să afle profa de fizică dintr-un status de-al tău că e proastă şi are fundul mare…
Pe lângă asta, pierdeţi timp aiurea. Şi vă jur că am păţit-o pe pielea mea! În loc să fac ce aveam de făcut, am zis „Hmmm, mai stau 30 min pe Facebook“. Dar de unde, ca am stat până nu mai puteam să îmi mişc gâtul! Şi nu doar o dată am făcut asta. Pentru că „te fură“, de pe o pagină intri pe alta şi tot aşa. Să nu mai spun că ne şi tâmpim vederea!
Nu spun „NU FACEBOOK!“, dovadă că am cont şi am precizat mai sus şi avantajele acestuia. Problema este că trebuie să învăţăm să îl controlăm!