Editorial 40: “Ia cu paine!”… la-nceput

RUBRICA_EDITORIAL_NICO

de Nicoleta M. Dumitraşcu – editor-şef
foto portret: Alin Ion – fotoreporter

Ediţia numărului acesta este dedicată tuturor formelor de „panificaţie“ umană. Dar, nu, nu ne referim la alimente aici, ci la noi ca „pachete“ prin viaţă. Mai simplu spus: de ce unii fac un singur lucru cu pasiune şi sunt un „pachet“ mic, dar puternic, unicat? Şi de ce alţii fac multe lucruri de nevoie, fără nici un soi de entuziasm, şi sunt „pachete“ standard, în serie, „pachete“ pe care le „cumperi“ pentru că sunt la reducere, pentru există de ani de zile pe piaţă şi au intrat în mentalul colectiv pur şi simplu?

Hai să ne gândim aşa, fiecare om când se naşte şi creşte într-o familie, înainte de a intra la şcoală, este învăţat nişte lucruri de rudele apropiate: trebuie să înveţi ca să ai bani, trebuie să-ţi faci o familie când vei fi mare, nu fi obraznic, nu pune mâna acolo că te arzi, e ruşinos să faci asta etc. Dar, stă vreuna din rudele astea să-ţi explice calm şi simplu de ce îţi spune să nu faci aia sau să faci ailaltă că-i mai frumos? Foarte rar şi-n mare, nu. Aşa încep alţii să pună chestii în „pachetul“ nostru.

La şcoală fie ni se repetă aceleaşi lucruri într-o altă formă, fie ni se mai spune ce nu e frumos să facem, fie ni se spune: „Mama ta nu ţi-a spus că nu e frumos să…“. Aici parcă-parcă îţi mai explică cineva de ce nu e frumos să fii aşa, ci să fii altfel etc.

Cu alte cuvinte, de la şcoală primim „ambalajul“ pentru împachetat „pachetul“ nostru.
Apoi, prin anturaj, diverse situaţii, lucruri pe care le prindem de la persoane străine, din filme sau cărţi, ajungem să umplem „pachetul“ şi descoperim că „produsele“ din noi ajută la coacerea „pâinii“.

„Pâinea“ este gândirea noastră, personalitatea şi sufletul (deci, prin analogie, „pachetul nostru“ e format din caracter, maniere, educaţie, iar „ambalajul“ nostru e format din comportament social, vestimentaţie, activităţi diverse).
Ei bine, „pâinea“ noastră depinde de „produsele“ folosite la coacerea ei şi de „ambalajul“ în care s-au ţinut „produsele“, astfel că, fie avem o „pâine“ sănătoasă, care adaugă pasiune în munca pe care-o prestăm şi ne ajută să trăim bine, fie e o „pâine“ bolnavă, uscată, care n-a dospit, a cărei singură parte bună de folosit e „coaja“.

E ca şi Guvernul nostru, dacă vreţi s-o luaţi aşa. „Coaja“ ce-i de capul lui, pentru că „miezul“ n-a apucat să crească deloc şi, din cauza asta, poporul „moare de foame“. Doar nu vă aşteptaţi să vă săturaţi la o masă doar din „coajă“, nu?… Există excepţii, desigur.

Şi, revenind la marea noastră dilemă, noi spunem că dacă vrei să înfrunţi admirabil viaţa ta e bine să „o iei cu pâine“, cu pasiune, cu minte, cu suflet, nu să o iei aşa, de bună. Nimic care merită în viaţa asta nu se obţine fără efort. Dacă iei viaţa „doar cu coajă“ ajungi să trăieşti superficial, fără „sare“ şi „piper“ adevărat, ci doar aşa, să fie.

Deci, tu cum vrei să-ţi trăieşti viaţa? Cu toată „pâinea“ sau doar cu „coaja“?

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.