Dragon Age 2 – Preview

de Emil Drăgănescu – redactor

Jocurile bune sunt rare. În ultima vreme, mai rare sunt RPG-urile de calitate. Dacă e să facem un scurt calcul mental şi să adunăm cele mai interesante titluri ale ultimilor doi ani am ajunge la un rezultat asemănător cu acesta: una bucată Drakensang – mult prea stufos (în aparenţă) din punct de vedere al construirii unui personaj jucabil; Gothic 3 şi expansion-ul lui (adică acel semi-fâs); Risen – care amintea de vremurile bune ale Gothicului; Mass Effect-ul urmaş al KOTOR-ului; The Witcher, care este deosebit (recunosc) şi Dragon Age. Acesta din urmă mi s-a părut cel mai bun re-entry în universul D&D de până acum (lăsând la o parte vechile NWN-uri şi ale lor expansion-uri). Mai sunt şi altele, însă nu merită vreo laudă.
După cum ştiţi, DA: Origins mi-a plăcut foarte mult la momentul apariţiei şi încă îl consider jocul cel mai bun din ultimul timp. DLC-urile au îmbunătăţit reţeta şi încă de la anunţarea primului titlu mi-am zis că EA va ridica hype-ul la rang de cult prin următoarele veniri ale dragonului pe Pământ :-).

RPG-ul fantasy considerat a fi „succesorul spiritual“ al seriei Baldur’s Gate a văzut lumina zilei în 2009 – după ce avea tendinţa să devină un Duke Nukem al Bioware-ului (fiind anunţat din 2004). Totuşi, iată că apare 2-ul, împreună cu multe semne de întrebare vizavi de direcţia pe care o va lua seria odată cu acest titlu. Primele informaţii o să vă lămurească (oarecum) în cele ce urmează.

Dragon Age: Corleone
Prima şi cea mai nasoală deosebire a celui de-al doilea titlu este că nu vei mai putea să umbli la background-ul personajului de această dată. OK, veţi zice: „Şi care e problema?!“ Ei bine, după ce am încercat Mass Effect (trecând de la DA: O) am cam strâmbat din nas. Eroul cu poveste prestabilită mi se pare puţin prea liniar, iar din punct de vedere practic va dăuna la imersiune. Mai ales într-o lume unde esenţa roleplay-ului era background-ul.
Numele de Hawke vă spune ceva? Ar trebui. Acesta este eroul nostru, care pe parcursul aventurii va ajunge dintr-un simplu refugiat, în cel mai important personaj din universul Dragon Age, cunoscut lumii drept „Campionul din Kirkwall“ – da, ştiu… cheezy.
David Silverman (BioWare Brand Manager) a precizat că treaba cu povestea din spatele personajului e atât de „anul trecut“. De data aceasta accentul se va pune pe familia personajului în armura căruia vei intra.

Lights – Camera – Action!
Până acum, tot cele trei clase din predecesor apar la înaintare: Warrior, Rogue sau Mag – nu mă puneţi să le definesc, ştiţi ce fac dacă aţi jucat măcar un RPG fantasy.
După alegerea clasei, vă veţi putea modifica caracteristicile avatarului. Mda, încă o dată se merge pe ideea Mass Effect, punându-se accent pe „shiny shit“ – pentru a fi cumpărat de hoardele de puştani obsedaţi de grafică. Apropo de asta, aspectul general va fi puternic, iar, din câte se pare, producătorii vor să transforme aspectul grafic al jocului într-un trademark al seriei. Mai trebuie să comentez ceva?

Sistemul de luptă a fost schimbat, pentru o abordare mai „action a inamicilor“, după cum spune Matt Goldman (BioWare Art Director). Asta se traduce prin „more hacks and slashes and less thinking = moaaarrr money for us, the Company“. În fine, vom vedea. E încă devreme şi încă mai am speranţă.

Let me tell you a story…
Povestea se suprapune parţial cu cea din predecesor, aici fiind inclusă şi bătălia din Ostagar – gata! No spoilers. Puneţi mâna pe primul joc. Un element esenţial este „rama“. Acţiunile tale fiind de fapt istorisiri ale unui narator care a fost alături de Hawke. Asta le-a permis scenariştilor să creeze o poveste care se întinde pe o perioadă mai lungă de timp (10 ani în acest caz) şi să sară de la un eveniment important la altul fără să-ţi arate neapărat şi cum s-a ajuns acolo. Scenariul este scris inteligent. Haideţi să vă fac o idee: un NPC povesteşte despre ză hero. La prima menţionare suntem puşi în pielea sa, luptându-se cu mii de monştri, în cea mai eroică bătălie a vieţii noastre/lui. Forţând NPC-ul să ne spună adevărul, totuşi o să ne întoarcem iar la Hawke şi o să trăim aceaşi poveste, dar ceva mai harsh – drept un refugiat. Asta seamănă cu o scuză să lase la o parte chestiile mai „subtile“ dintr-un RPG clasic… Oarecum sună bine. Dar cred că am o idee despre cum vor sta lucrurile cu adevărat şi mi-e cam frică de rezultat. Tare mi-e că nu vor exista „conectori“ între evenimente şi lucrurile se vor petrece prea brusc.

Concluzia?
O să vedem prin martie anul viitor, însă am putea spune că lucrurile s-au simplificat, lupta e mai sângeroasă (asta sună cool), grafica o să ne rupă plăcile video (dacă nu avem xboaxe 🙂 – da apare şi pe console, normal!), iar rezultatul poate fi un Mass cu dragoni.
La story se mai poate lucra şi îmi place să cred că se VA lucra, pentru că în momentul de faţă nu-i foarte „addictive“. Well, în martie, cereţi-le prietenelor un Dragon în schimbul mărţişorului!