Prin ochii mei: Hai in PUB!

Rubrica-Prin-Ochii-Mei-Logo

de Alexandru Tudosoiu – redactor

A trecut deja un an de liceu, cel mai frumos s-ar zice, bobocia. Urcușuri, coborâșuri, știți povestea. A fost, ce să zic, o experiență unică, am învățat, am chiulit, am luat note de la 2 până la 10, am cunoscut omuleți noi, am trăit după ce am învățat, cum am crezut că e mai bine. Am ascultat de mine și doar de mine, nu m-am luat după alții, nu am fost o altă oaie, dar…?

Mai mult sau mai puțin conștient, am ratat multe întâlniri sau ieșiri cu colegii, prietenii sau cunoștințele din felurite motive. În ultima vreme însă, am încercat să reiau legătura, de dragul altor vremuri. Ok, ne întâlnim, „Hai în pub!“. Ok, nu vreau, poate altă dată… Mergem noi într-o altă zi, nimerim într-un parc. Ne plictisim, ce să facem, ce să facem. „Hai în pub!“. Mnu, ‘pare rau, nici acum nu vreau. După alte câteva ieșiri, am tras eu concluzia frumușel că singurul loc acceptat unanim este pub-ul. Eu nu sunt, nu am fost niciodată total de acord cu asta, dar acum se pare că toate drumurile duc în partea aia. Ce s-a întâmplat cu Roma…?

De ce nu îmi place în pub? Păi, nu știu dacă e ceva genotipic, dar nu obișnuiesc să fumez, nici să abuzez de băutură doar de dragul alcoolului în venă. Un mers cu prietenii într-un bar ceva, așa, de „sărbătoare“ primesc cu plăcere, dar parcă serbările astea devin un pic cam dese. Una, două, hai la o bere! Ok… Hai la încă una! Și iar, iar, iar.

Am ajuns să am o fobie de fenomenu’ asta. Pur și simplu nu îmi place să merg „să vorbim“, de parcă toată gargara care are loc se poate face doar în aburi de alcool și creiere adormite, înecate cu fum de țigări, la extra-super-mega-ofertă de extra-mega preț berea. Înțeleg fenomenul de a merge și a sta cu prietenii la o discuție, repet, dar chiar trebuie să o facem acolo? Ok, știu, înteleg că au extraprețuri și fum de țigară pe moca, și da, înțeleg că așa face toată oaia, dar sincer, că tot e vară, m-aș simți de un număr cu 5 cifre mai bine stând pe iarbă, într-un parc sau chiar și la o terasă în aer liber, ceva decent.

De altfel, mi se mai pare genială rata de infecție a acestui eveniment, suntem duși de cei mai mari și ajungem să-i ducem și pe cei mai mici, ca niște generații de oi, iar și iar, fără să ne gândim dacă ne place, dacă chiar vrem să fim acolo sau dacă mai are vreun rost.

Exit, please?

2 thoughts on “Prin ochii mei: Hai in PUB!”

  1. Total de acord cu tine , o iesire cu prietenii prin parc e mult mai frumoasa si distractiva ,din punctul meu de vedere , decat mersul intrun pub 🙂

    Reply
  2. Iti zic eu ce se intampla: te’ai maturizat. Nu’mi spune ca atunci cand o sa’ti intalnesti niste vechi prieteni cu care nu te’ai mai vazut de mult o sa te duci sa te prostesti pe iarba. O sa pari mai mult decat penibil. Motiv pentru care nici “za big dudes” ,adica adultii, n’o mai fac.
    Nu’i un fenomen, e doar cursul vietii. O sa vezi tu cand mai “cresti”.

    Reply

Leave a Comment