Disciples 3 – Renaissance

Logo_Rubrica_Games_Teen_Press

de Emil Drăgănescu – redactor

Clona copiei copiate…

De ceva timp mi-am dat seama că se întâmplă ceva cu mine. S-ar putea să fiu defect. Tot aud noţiuni de genul „eye-candy“ şi „bloom“ şi „epic fantasy world“ şi nu mă atrag deloc. Probabil că îmbătrânesc, din moment ce toate jocurile noi şi sclipicioase încep să-mi displacă din ce în ce mai tare. Gaming-ul devine pe zi ce trece o industrie hămesită de banii ţâncilor lipsiţi de minte, iar asta mă duce cu gândul la AI-ul jocului de faţă, însă despre asta vom vorbi ceva mai încolo.

Nu înţeleg un lucru: de ce tu, ca companie (cacofonie intenţionată) rusească de jocuri, alegi un titlu atât de supercalifragilistic pentru un joc ce nu se desfăşoară în Franţa. Bine, nu înţelegeţi greşit. Nu voiam să se numească Disciples 3 – Ivan sau Vodca sau ce mai au ei pe acolo, dar… Cum ziceam, e posibil să fie o defecţiune în sistemul meu. Ruşii sunt un popor minunat şi nu am nimic cu ei, dar puteau alege orice altceva – Un „Reborn“ era simplu şi genial deopotrivă.

Disciples – istoria unei lumi (acum) pierdute

Pentru cei care acum aud de această serie pentru prima dată, dar şi pentru jucătorii mai vechi, cred că este necesar un scurt update cu privire la universul în care este plasat măcelul epic.

Ani de-a rândul când vorbeam de fantasy, în cazul „joacelor“ care aveau TBS în genere, dădeam de sfânta treime: King’s Bounty (ăla vechi, readus la viaţă de curând, tot de ruşi – fiind un adevărat exemplu de „Aşa da!“), seriile Heroes şi Disciples. Ultimele două au fost mereu rivale şi fiecare îşi făcea treaba bine, pe partea lui.

Chiar dacă mulţi fani s-au plâns că ultimul titlu din seria Heroes a stricat lumea jocului, prin trecerea la full 3D, Disciples-ul a păstrat liniştea şi grafica 2D.


disciples3_01

De vreo cinci ani erau zvonuri că se lucrează la un nou titlu, ce trebuia să revoluţioneze seria. Nu ştiu cum e cu revoluţia, dar în momentul de faţă arată ca un fel de tablă găurită de gloanţe.
Ţin minte când am dat prima dată de primul joc al seriei. Iniţial nu mi-a plăcut, pentru simplul motiv că era prea greu. Eram mic şi grafica întunecată nu mă atrăgea, iar luptele pe ture mă plictiseau. Anii au trecut şi am început să mai citesc un Tolkien sau vreun Jordan. Apoi m-am reîntors la vechiul joc. Am citit puţin lore şi m-am îndrăgostit.

Povestea e plasată în Nevendaar. Un anume Tată Ceresc (da, un fel de Dumnezeu), fiind atât de mândru de primul său înger, Bethrezen, i-a oferit capacitatea de a crea o lume perfectă şi de a o popula. Nevendaar a botezat-o acesta şi apoi le-a cerut ajutorul lui Wotan, Solonielle şi Gallean să o populeze (ceilalţi zei)…

Întâi au fost copacii înalţi până la cer, iar din trunchiurile lor s-au născut elfii; Merfolk, poporul apelor, a prins viaţă în adâncul oceanelor, iar din ciocanul lui Wotan s-au născut munţii populaţi apoi de pricepuţii dwarfi. Oamenii au fost ultimii aduşi în Nevendaar, creaţi de Bethrezen, dovedindu-se a fi şi cei mai curioşi şi mai nesupuşi.

Dar ceilalţi îngeri deveniseră geloşi pe Bethrezen şi curând oamenii au început să-şi dorească bogăţii, au atacat restul popoarelor, iar zeul suprem se supără pe Bethrezen şi îl exilează în adâncurile din Nevendaar. Aşa apar Demonii (Legions of the Damned) care erau meniţi să-l răzbune.

Wotan îl omoară pe Gallean, iar Solonielle încearcă în van să-l salveze, ajungând şi ea să înnebunească până la urmă, devenind Mortis, zeiţa undead. Ea găseşte până la urmă o soluţie să-l readucă la viaţă pe Gallean, doar că acesta refuză să rămână alături de creatura decăzută care a fost odată Solonielle. Astfel, Gallean revine alături de elfi, dar Mortis îi corupe şi îi transformă în Dark Elves. Cam asta e. După cum spuneam, e „Tolkien like“ povestea.

„Gheimplei“ cu scântei

Înainte, seria era renumită pentru o „tablă de şah“ în care se desfăşurau ostilităţile şi pentru faptul că unităţile nu se mişcau, asemenea celor din KB sau Heroes. Totul era la scală mai mică, dar îi dădea o anumită aură eroică. Resursele erau goldul şi piatra. Şi în 3 le regăsim, dar din păcate, nu avem decât trei rase şi trei campanii aferente cu care să cutreierăm pământul mitic: Empire, Legions şi Elven Alliance. Pe scurt, rasele clasice. După părerea mea, aceasta este o alegere neinspirată, fiind destul de mare clişeul, mai ales că au stat atâta timp cu jocul în producţie.

Ne întoarcem la mecanicile de joc. Pe lângă cele două resurse, avem mana, sub formă de cristale, de câteva culori, pentru fiecare facţiune. Aceasta se folosesc la spell-urile pe care eroul tău le poate „arunca“ atât în combat, cât şi în harta strategică. Acest lucru nu s-a schimbat. Ceea ce s-a schimbat este „arena“. Acum avem hexagoane, iar trupele se pot mişca deschizând o nouă dimensiune tactică. Ele evoluează în funcţie de clădirile pe care le construieşti în oraşe – de obicei în capitală, pentru că oraşele pe care le întâlneşti pe drum sunt de cele mai multe ori bug-uite sau imposibil de cucerit de la scripturi total aiurea.

Au fost eliminaţi Rod Planter-ii şi înlocuiţi cu Guardians, care convertesc acum zonele şi câştigă experienţă.

Eroii, sunt în continuare ajutaţi de artefacte şi, mai nou, de rune care le pot îmbunătăţi abilităţile sau creşte numărul de creaturi pe care le poţi lua în party. Setting-ul e bun, dar parcă e făcut la mişto: kilograme de bug-uri strică atmosfera (unul mai mic ar fi faptul că agility-ul îţi dă bonus la dexterity), butoane care nu merg, path finding execrabil, AI-ul perfect idiot, pus de formă, care pe dificultăţi mai mari trişează, crash-uri când ţi-e lumea mai dragă şi faptul că necesită o căruţă de resurse ca să-l joci la capacitate maximă, iar frame rate-ul e varză orice ai face.

La tocăniţă aş mai adăuga şi voice acting-ul fugărit parcă şi lipsit de expresivitate.


Grafică

Dacă îmi place un lucru la jocul asta, e grafica (hmm, ciudat). Ninsoarea şi felul fioros al demonilor m-au impresionat. Efectele şi exploziile, chiar dacă sunt exagerate, merită. Şi, în plus, asasinii fiecărei facţiuni arată bestial după câteva levele (da’ îi poţi lua cu tine în campanie, ca veterani – trupele nu).


disciples3-renaissance_6

Am vaga impresie că ruşii au lucrat cinci ani de zile la engine şi când şi-au dat seama că nu mai au timp au trântit şi restul jocului, care se simte ca un beta în momentul de faţă, chiar după patchuri, o problemă a engine-ului grafic fiind în timpul tutorialelor, când se blochează de fiecare dată, în anumite puncte.
3D-ul nu avantajează seria, camera făcând aproape mereu probleme, deşi grafica întunecată încearcă să amintească de vechile jocuri.

Dual-MultiTBS

Multiplayerul e excepţional, însă el nu există. Până şi titlurile mai vechi din serie aveau. Acum, el a fost înlocuit cu opţiunea HotSeat, care nu e scutită de problemele campaniilor şi, să fim serioşi, cine joacă în HotSeat în secolului vitezei? Mai ales un TBS.

Concluzii (?!)

Se anunţă Add-On-uri pentru un joc incomplet şi repetitiv ce a reuşit să distrugă o serie superbă. Toate pentru bani. Se aude că restul raselor vor veni ulterior în expansion-uri, iar asta e chiar trist. Probabil, cândva, prin 2020 o să fie la nivelul celui de-al doilea titlu din serie, cu o sută de expansion-uri care să rezolve lipsurile din momentul de faţă.

Dacă l-aţi cumpărat şi aţi făcut asta de bună voie, patchuiţi-l şi rugaţi-vă să vă meargă, dacă nu, cu atât mai bine. Eu nu mi-am făcut decât nervi gândindu-mă la vechiul gameplay şi comparând totul cu cel nou.

În mod ironic, nu are boala titlurilor noi, de a se termina înainte de a începe cu adevărat. Dacă e să fac un calcul, cred că vă va ţine la PC câteva zeci de ore, însă vă va plictisi probabil, punându-vă să repetaţi cam aceleaşi lupte după acelaşi tipar: spell, atac cu rangerii, apoi încă un spell şi atac la „baionetă“.

Concluzia? Dacă vreţi o întoarcere la Disciples, jucaţi numărul 2, la care seria a murit pentru mine. Dacă vreţi „eye candy“, încercaţi-l şi pe 3, unde veţi găsi o lume incompletă şi întunecată artificial, condimentată cu rejucabilitatea egală cu zero.

Nota: 6 (cu indulgenţă)

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *