AVC – Pro valorile altora

RUBRICA AVC - editia 45

de Irina Constantin – colaborator
foto: Ana Diaconu – fotoreporter

Când spunem „valori“, ne gândim, în primul rând, la ceea ce considerăm fiecare a fi important, la principiile fiecăruia dintre noi. Acestea s-au tot schimbat sau au dispărut în ultima perioadă, fiind înlocuite cu indiferenţă şi, de cele mai multe ori, cu nesimţire. Ai bani? Perfect! Ce altceva îţi mai trebuie?! Aaa, n-ai bani? Dar atunci ce ai? Creier, calităţi şi principii? Păi, poţi să pleci…

Dacă aş deschide acum televizorul, aş intra în lumea aceea perfectă pe care ei ne-o prezintă cu atâta pasiune, cu „adevăratele valori“ ce ar trebui urmate. O glumă proastă, dar pe care mulţi o iau în serios. Există mulţi oameni de valoare, dar aceştia nu vor fi niciodată daţi drept exemplu. De ce ar face asta, când pot primi o sumă frumuşică de bani pentru promovarea prostiei întruchipate? Iată, deci, cum valorile pică în faţă ipocriziei şi a banilor.

Nici bunul simţ nu pare să mai conteze, fiind eclipsat de tupeul nemărginit al unora. Pe de altă parte şi tupeul ăsta este bun la ceva, nu? Dacă niciunul dintre noi nu ar avea tupeu, probabil că ne-am lăsa cu toţii purtaţi de val, am merge cu capul plecat, fără să ne ridicăm şi să spunem: „Mie nu îmi convine!“ sau „Hai să facem asta!“. Dacă nu apare niciun „nebun tupeist“ care să dea cu pumnul în masă şi să ia iniţiativă, am sta pe loc. Aşadar, am putea spune că fără tupeu nu am mai evolua. Dar mai este şi tupeul inutil, cel care nu duce nicăieri, poate doar la distrugerea nervilor celor din jur. Acesta este întâlnit ceva mai des decât tupeul „bun“, pentru că este mult mai uşor să critici şi să loveşti în stânga şi-n dreapta, decât să faci tu ceva. Nu-i aşa?

De câte ori nu am văzut în autobuz sau în tramvai câte un bătrânel ce priveşte dezaprobator grupurile de puşti zgomotoşi ce nu îi oferă locul pe scaun, apoi oftează melancolic: „Pe vremea mea…“ sau „Of!, tinerii din ziua de azi“? Da, valorile au scăzut invers proporţional cu trecerea timpului. De ce? Pentru că fiecare îşi vede numai propriul interes şi nimic altceva. Trecem indiferenţi unii pe lângă alţii.

Şi totuşi, ne gândim… Cum o fi mai bine: să păstrăm valorile şi să le ducem mai departe sau să uităm de ele, pur şi simplu? Să avem bun simţ şi să fim călcaţi în picioare de turma grăbită să-şi satisfacă propriile nevoi sau să ne alăturăm lor, celor mulţi? Să devenim ca ei, falsele exemple ale perfecţiunii? Dar atunci ce se va alege de lumea asta şi aşa haotică?

Îmi vine în minte o scenă din „Ferma Animalelor“, de Orwell, în care porcii stau la aceeaşi masă cu oamenii, au aceleaşi gesturi, ba chiar arată identic. Bineînţeles, dacă „porcii“ ar evolua şi s-ar transforma în oameni, n-ar fi absolut nicio problemă. Chiar din contră! Mai grav este atunci când oamenii se animalizează, ghidându-se după nişte modele negative, pe care le consideră valori. Lucrul acesta se întâmplă des în ultima perioadă, din nefericire. Poate bătrâneii din tramvai au dreptate: nu mai este cum era odată…

Aşa că, oameni… fiţi mai buni! Cu o floare nu se face primăvară, dar încet-încet vom schimba ceva. Hai, că se poate!

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.