Teen Press 
foto: Robert Stoica – colaborator foto
Vacanţele cu părinţii, atmosferă de familie, distracţie, super. NU. Tocmai ce am discutat cu ai mei despre planurile lor, pardon, ale noastre de vacanţă. Şi termenul „ discuta“ e deplasat faţă de ce s-a întâmplat în realitate.
Vacanţele cu părinţii erau minunate, când eram mici, bineînţeles. Vrem libertate, şi, dacă nu o avem, măcar să ne închipuim noi în căpşorul nostru că o avem. Eh, da, e complicat şi cu asta.
Avantajele unei vacanţe cu părinţii ar fi că nu ne limităm atât de tare la bani, avem mai multă siguranţă şi o mică perioadă în care părinţii sunt lapte şi miere cât le faci lor pe plac, în timp ce tu abia aştepţi să ajungi acasă, să revii la activităţile care-ţi aduc ceva mai multă distracţie.
Dacă ai o vârstă la care e destul de nefavorabil să mergi la mare cu prietenii, singura opţiune rămanând cea de a merge doar cu părinţii, atunci spor în a te pregăti sufleteşte pentru cele mai plictisitoare zile.
În schimb, dacă ai tăi consideră că ai vârsta potrivită pentru aşa ceva şi, în plus, te mai trag şi după ei în vacanţa mult aşteptată, nu-i chiar aşa rău, în felul ăsta te împarţi egal şi cu prietenii, şi cu părinţii. Plus de asta, ai avea parte de două vacanţe, mai mult timp de relaxare, ceea ce sună bine. Nu?
Într-adevăr, este o bucurie pentru părinţi că au ceva mai mult timp în care mai pot discuta una alta cu tine fără a fi nervoşi din cauza serviciului, întrerupţi de telefoane şi aşa mai departe. Dar ceea ce pentru ei pare de vis, după câteva zile de activităţi de „a doua vârstă“, dormitul după-amiază, cina şi somnicul de la ora zece devine cel mai urât coşmar. Iar ei nu înţeleg. Sau nu vor? Ei să ne spună.
Staţi puţin, daca aveţi părinti de 30 şi ceva de ani cărora le place să se distreze pe-atât de mult pe cât o faci tu, sau chiar mai mult (da, se întâmplă), atunci uită ce am scris mai sus şi du-te şi fă-ţi băgăjelele repejor!
