Tradiţionalism… Mulţi dintre voi aţi putea crede că acest articol pe care urmează să îl citiţi va fi unul cam „învechit“; sau poate că eu sunt aşa. Dar haideţi totuşi să nu tragem concluzii pripite!
Întrebarea mea este de ce ne-am pierdut personalitatea de români? Şi mai ales obiceiurile noastre de români. Până acum, tradiţia de Crăciun era să împodobim bradul în familie. Acum nu mai este deloc aşa! Acum este la modă ca o firmă specializată să îţi decoreze bradul în tendinţele sezonului. Unde mai este căldura sau acea linişte sufletească pe care o simţeam înaintea sărbătorilor?
La fel şi de Revelion. Decât să stai cu familia sau prietenii apropiaţi să aştepţi să treacă secunda dintre ani, mai bine mergi în ultimul club deschis, eventual unul de „fiţe“ şi stai beat toată noaptea. Oare nu putem face asta de câte ori avem chef? Nu ar trebui ca Revelionul să fie ceva special în fiecare an? Să nu mai spunem de nunţi şi botezuri, unde au apărut fel şi fel de obiceiuri. Iar exemplele ar putea continua.
Cam la fel este şi cu familia. Înainte se punea mai mult accent pe reuniunile de familie sau pe cinele în familie. Acum sunt demodate, plictisitoare şi nu ştim cum să fugim mai repede de ele. V-aţi gândit oare că aţi putea afla ceva nou? Poate ceva din copilăria ta, ceva ce nu ştiai?
Înainte, românii erau muuult mai modeşti. Nu puneau accent atât de mult pe îmbrăcăminte şi măcar atunci aveam şi noi un „port“. Nu vreau să credeţi că vă spun să vă îmbrăcaţi cu ele! Încerc doar să spun că ar trebui preţuite şi nu ar trebui să vorbim despre ele ca despre nişte lucruri vechi. Astăzi e mai cool să îţi iei ultimii blugi de la Zarra sau ultima cămaşă de la Kenvelo, ca să arăţi bine şi să fii modern. Şi asfel am uitat zicala românească „Nu haina face pe om!“.
Câţi se mai mândresc astăzi cu literatura română? Cu istoricii, cu cronicarii români? Mai nimeni… Şi pe deasupra, ai tupeul să râzi de X că citeşte Miron Costin şi că este tocilar(ă). Iar asta în pofida faptului că nici nu ştii cine-i nenea Costin ăla şi ce voia el să îţi spună.
Generaţiile de azi nu mai vin la şcoală pentru a învăţa într-adevăr ceva. Vin la ore doar ca să ia un 5, acolo, de trecere; căci e mai comod astfel, decât să asculţi atent ce spune profa de istorie ca să răsară ceva în mintea ta. Iar la 30 de ani, când îţi cauţi o slujbă, îţi aduci aminte cum te cicălea mama: „N-ai carte, n-ai parte!“
Pe vremuri femeile erau considerate frumoase şi chiar sexy pentru faptul că erau naturale. Nu se dădeau cu patru straturi de fond de ten şi nici creme anti-rid. Erau pur şi simplu naturale. Nu aveau nevoie de farduri sau de altceva pentru a arăta bine. Iar asta nu înseamnă că miroseau a vatră când se apropiau de tine! Nu! Femeile aveau secretele lor naturiste de îngrijire, un mister al femeii pur româneşti. Din păcate, nu s-au păstrat şi în zilele noastre. Astfel, femeile îşi iau cele mai noi creme, de la „cea mai bună firmă americană“, cu XYZ proprietăţi, iar peste câteva luni îşi dau seama că au tenul mai îmbătrânit decât înainte… Ai coşuri? Asta e, cine te place, te place şi aşa! De ce nu s-au păstrat calităţile şi naturaleţea femeii de atunci? De ce a fost nevoie de schimbarea asta? Poate colegul meu îmi va răspunde.
Concluzia mea este că românii şi-au însuşit multe din felul de viaţă al altor popoare. Au apărut mult prea multe trenduri noi, încât abia mai ştii ce înseamnă una sau alta. Deja avem o prea multă îmbulzeală de culturi.
Aţi reflectat măcar o secundă asupra vreunui punct din ce v-am prezentat eu? Dacă nu, eu zic că e timpul să o faceţi! Să nu pierdem şi ultima picătură din personalitatea şi cultura pur românească!