C.N.I.L. Caragiale

Precum şi alţi elevi slăvesc numele liceului, şi noi putem fi mândri că suntem caragialişti. Este un liceu cu o tradiţie unică şi cu multe distincţii primite în decursul timpului.

Colegiul Naţional „I. L. Caragiale“ are multe de zis, pe lângă o lungă istorie care ar putea să umple cărţi întregi. Când intri pe holul principal te gândeşti că ai nimerit într-un castel, după ce vezi vitraliul cu cele două globuri pământeşti şi candelabrul imens. De Crăciun, holul te întâmpină în centru cu un brad frumos decorat şi, în general, cu fiecare sezon, decorurile se schimbă.

Amplasare

C.N. „I.L. Caragiale“, este amplasat pe Calea Dorobanţilor, la distanţa egală dintre Bd. Aviatorilor şi Piaţa Romană. Părculeţul de lângă liceu poate fi o alternativă convenabilă pentru recreere, dacă vi se pare mult prea departe Parcul Herăstrău (la o staţie depărtare).

Atunci si acum…

Clădirea liceului a fost construită între anii 1924-1933, purtând iniţial denumirea de Liceul Teoretic „Titu Maiorescu“. În anul 1996 i s-a dat numele de „I.L. Caragiale“. În prezent primul nume al liceului a fost dat şcolii generale anexate acestuia, şcoala numindu-se „Titu Maiorescu“ sau „Şcoala nr. 45“. Prin afilierea UNESCO, suntem înfrăţiţi cu Europa de Vest, respectiv cu şcolile „Saint Saens“, din Franţa şi „Wertzler-Schule“, din Bonn, Germania. Această asociere a liceului nostru, la nivel european, a permis numeroase avantaje. Din Germania, Franţa, Elveţia şi Anglia au fost donate 40 de mii de volume fondului de carte deja existent. Astfel, biblioteca noastră a devenit cea mai mare dintre bibliotecile liceale din Bucureşti.

În liceu se găseşte o frumoasă seră, pe care o îngrijesc elevii de serviciu, dar şi un mic muzeu natural, chiar lângă laboratorul de biologie. Dacă vreţi să auziţi de ceva unic, chiar la subsol se găseşte o capelă în adevăratul sens al cuvântului. Dacă vreţi să vă rugaţi înainte de examene, va trebui să vă rugaţi mai întâi de femeia de serviciu să vă deschidă.

Liceenii noştri sunt cei mai norocoşi, întrucât în podul liceului sălăşluieşte o adevărată crescătorie de porumbei, care fac raiduri şi se „norocesc“, din când în când, deasupra ta.

Elevii nostri

În ceea ce priveşte elevii care studiază aici, sunt, din câte se poate observa în tot liceul, unii dintre cei mai buni. Există foarte multe diferenţe – ca să le zicem aşa, bisericuţe; dar fiecare stă în banca lui şi îşi vede de treabă. Fiecare are un loc aparte în curtea sau pe holurile liceului. Nimeni nu o să încerce să îţi spună să fii altfel, pentru că aici găseşti cea mai diversificată paletă de omuleţi. Melomanii îşi găsesc refugiul pe băncile din curte sau pe jos, în cel mai simplu caz. Între timp, alţii vor juca fotbal sau baschet, iar tu, viitor boboc, vei pasa câte o minge, după ce se va apropia vertiginos de tine.

Avem nenumărate premii pentru cei care fac parte din echipa de baschet, inclusiv Premiul I. Putem spune acelaşi lucru şi despre cei care au participat la olimpiade, sau la multe alte concursuri şi simpozioane: „Mesajul meu antidrog“, „Cupa liceelor“, „5 licee, 5 muzee“, Simpozonul naţional „Şerban Ţiţeica“ ş.a.; deci este uşor de înţeles că, în pofida faptului că unii mai fac excepţie în ceea ce priveşte buna desfăşurare a performanţelor curriculare, întotdeauna se vor găsi persoane excepţionale, care se vor implica.

Traditii

La prestigiul liceului contribuie şi tradiţia istorică cu nenumăratele obiceiuri, precum defilarea anuală. Această defilare – desfăşurată pe Calea Dorobanţilor – este un ultim omagiu adus de colegii de a XII-a „bătrânului Cara“. Elevii fiecărei clase adoptă o tematică, defilând în diferite costume – anul trecut absolvenţii s-au deghizat în piraţi şi hippioţi.

Activitati pentru toti

Liceul este unul foarte organizat, având diferite activităţi din care poţi opta pentru ceea ce îţi place, precum şi opţionale care te scot din rutină (civilizaţie şi cultură europeană, jurnalism, aerobic). Poţi să joci în echipa de baschet sau poţi intra în trupa de teatru sau corul de muzică. De asemenea, liceul oferă posibilitatea implicării în foarte multe concursuri de debate, de literatură sau de muzică. Aşa că, dacă vrei să ai portofoliul plin, aici ai ocazia.

Ca activităţi extraşcolare putem aminti concursurile, concertul „Folk fără vârstă“ sau concertul de caritate susţinut pentru strângerea de fonduri necesare operaţiei unuia dintre elevii liceului. Chiar luna aceasta se ţine un nou concert caritabil, Viţa de Vie, pentru o colegă din liceul „Jean Monet“.

O altă activitate importantă este schimbul de experienţă dintre elevii noştri şi cei din alte ţări, ultimul fiind realizat cu Olanda. Liceul nostru a fost vizitat în nenumărate rânduri de persoane cu greutate, în cadrul diferitelor activităţi susţinute în sala de festivităţi. Îi amintim pe cei mai recenţi: Mircea Cărtărescu, regele Mihai, cântăreţele Alina Manole şi Zoia Alecu, dar şi celebrul actor Steven Segal.

Profesori

În ceea ce priveşte profesorii care predau în acest liceu, ne putem mândri cu dovada lor de profesionalism. Mulţi dintre aceştia au publicat cărţi şi manuale, aproape anual, cum ar fi: Pregătire pentru BAC la limba română – A. Papazzi, manuale de ştiinţele naturii (M. Ciobanu), matematică (L. Pârşan, D. Vasilescu), fizică (D. Turcuş, G. Băncilă), precum şi alte manuale auxiliare.

Cinci sfaturi pentru pauzele prelungite…

1. Dacă vrei să te bucuri de vremea bună, ia o chitară şi adună-ţi colegii la o cântare afară. Dacă nu ştii să cânţi la chitară, nu-i nimic, ştii măcar versurile.
2. Joacă un baschet, atunci când vrei să te pui în mişcare sau vrei să socializezi şi cu alţi caragialişti.
3. Când nu ţi-ai făcut tema la română, fugi la sala de lectură. Doamna Aurelia Vlaicu te va sfătui şi va şti de ce cărţi ai nevoie.
4. Sala de festivităţi îţi este deschisă de fiecare dată când se ţine un eveniment şi nu ai chef de ore :-).
5. Şi bineînţeles „Corint“, cafeneaua de lângă liceu – pe unde au trecut atâtea generaţii -, mereu un loc în care poţi să râzi de momentele din timpul zilei (după terminarea orelor), alături de colegi.

Cine a studiat aici…

Păi lista ar fi destul de lungă, dar îi cunoaştem pe: M. Radu, Dinu Patriciu, Paul Agarici (unul dintre cei mai mari fotografi români), Gil Dobrică, Şt. Bănică jr., Maria Dragomiroiu, Horia Moculescu etc.

In incheiere…

…parafrazându-l pe Mircea Eliade, viaţa şi importanţa unei şcoli nu se măsoară „nici cu azi, nici cu mâine“, se măsoară cu decadele, cu veacurile. Poate, peste un secol, alţii vor aprecia ceea ce am realizat noi, cei de acum, şi vor continua truda şi strădaniile noastre „ştergând colbul“ arhivei ce va să vie.