Colegiul National „Sfantul Sava“

„Sfântul Sava“ este numele vechii mânăstiri care, în secolul al XVI-lea, se afla în centrul Bucureştiului, pe locul Universităţii de azi. Aici, în chiliile călugărilor, ce înconjurau biserica, a fost fondată prima şcoală superioară din România. Înfiinţarea acestei şcoli s-a făcut cu scopul de a crea un izvor de cunoaştere, unde ar fi venit să îşi potolească setea toţi cei îndrăgostiţi de cultură, nu doar din ţară, ci şi din Orient.Fondată la iniţiativa stolnicului Constantin Cantacuzino, aceasta s-a dezvoltat în epoca lui Constatin Brâncoveanu, continuându-şi evoluţia o dată cu numirea lui Gheorghe Lazăr în funcţia de director, ce a transformat această şcoală în colegiu naţional. A fost singura şcoală care asigura învăţământul primar, mediu şi superior până în 1864, când Alexandru Ioan Cuza a decis fondarea Universităţii din Bucureşti, fiind necesară instalarea Şcolii de la Sfântul Sava în clădirea pe care o ocupă în prezent. Astfel, Colegiul Naţional „Sfântul Sava“ îşi are pilonii înrădăcinaţi pe str. General Berthelot, nr. 23.

O clădire impunătoare care are demisol, parter şi două etaje, muzeu imediat în stânga cancelariei, laboratoare, sală de sport, bibliotecă, sală de festivităţi (care a găzduit spectacolele Teatrului Naţional între 1944-1955) etc.

Primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la Sava face referire la istorie, multă istorie. Însuşi faptul că intri în liceu prin holul principal şi vezi nişte picturi complicate pe pereţi, te pune pe gânduri. Liceul are o istorie foarte bogată, fiind locul în care şi-au făcut studiile regele Mihai I, Nicolae Bălcescu, Spiru Haret, Iulia Haşdeu, Henri Coandă, Camil Petrescu şi lista poate continua.

Următorul lucru care îmi vine în minte este tradiţia.Tradiţia este cea care obligă menţinerea nivelului înalt de învăţământ (de aceea în fiecare an, când sunt admişi bobocii, apar medii colosale cum ar fi ultimul admis la matematică-informatică bilingv – 9.94). Sava generează olimpici, mulţi olimpici sau mai bine zis cultivă olimpici la toate materiile.

Ştiţi faza cu Sparta, nu? „This is Sparta!“ Ei bine, ideea e cam aceeaşi, doar că „This is Sava!“ Până la urmă, lăsând descrierile alambicate, Sava nu înseamnă doar istorie şi tradiţie, şi nu vii în Sava doar datorită faptului că ai medie mare, pentru că odată ce eşti admis aici poţi să fii sigur că o să ieşi cu o cultură generală bogată, fie că vrei, fie că nu. Aici se învaţă adaptarea, iar regimul nu este spartan, ci este vorba de un regim savist. Sava nu e Sparta! Sava e original – este Sava şi atât. Adaptarea, până la urmă, este elementul care îi uneşte pe savişti.

Ce înseamnă adaptare: „OMG! Mâine dau test la biologie şi am un material de 30 de pagini de învăţat, şi după am test la geografie şi trebuie să învăţ formele de relief ale continentelor“ sau „OMG! nu mai avem cretă. Băi Andrei, du-te şi cerşeşte şi tu nişte cretă de la D, că altfel iar ne dă test la mate şi între timp vreau şi eu o temă la românăăă! Cine a citit „Mara“, să îmi dea şi mie tema aia? Haaai mai repede că se duce pauza!“.

Cam asta e adaptarea: să fii pregătit să întâmpini elementul surpriză şi, ca să-l citez pe profu’ de mate, „Ce, Hitler i-a anunţat pe polonezi că îi atacă?“. Aşa că la sfârşitul fiecărei ore, se mai împuşcă câte doi-trei polonezi (în special dacă te ascultă la fizică sau la orice materie la care poţi fi ascultat şi, dacă nu ai învăţat ca lumea, iei notă mică).

Chiar dacă sună dur, adaptarea cuprinde şi foarte buna-dispoziţie a saviştilor. Saviştii, în traducere liberă „oameni care au intrat în liceu cu medii mari“ nu sunt nişte tocilari cu feţe posomorâte care îşi petrec pauzele pregătindu-se pentru un nou atac al lui Hitler (na, excepţii există peste tot şi întotdeauna), ci sunt persoane zâmbăreţe, care îşi petrec pauzele socializând prin curte sau prin gangul de la intrarea liceului la o ţigară, la un meci de baschet, ping-pong sau fotbal, ori pe holuri, ori la coada interminabilă de la chioşcul de la parter (aici buna-dispoziţie scade după ce ai stat toată pauza la coadă ca să îţi iei o ciocolată şi când, în sfârşit, îţi vine rândul, îl vezi pe prof venind şi te retragi politicos alergând înspre clasă).

Ca activităţi extraşcolare sunt de menţionat: EcoSava – cercul de ecologie, cercul de desen, echipele de baschet, cenaclul literar, trupa de teatru în limba franceză – care participă (şi câştigă mereu câte ceva) anual la festivalul de teatru de la Sorrento, şi se pun bazele unei trupe de dans.

Ca evenimente, se organizează anual ziua CNSS pe 5 decembrie. În primăvara ce a trecut s-au organizat „Şcoala de la Sfântul Sava şi Proiectul Naţional“ şi „Regele Mihai şi Proiectul Naţional“, cu prilejul împlinirii a 190 de ani de la naşterea lui I.C.Brătianu, susţinându-se diverse conferinţe legate de istoria României. Cu această ocazie am avut parte şi de vizita Principesei Margareta. În rest, saviştii au parte de serbări de Crăciun, concerte muzicale şi diverse prezentări.

În încheiere, Colegiul Naţional „Sfântul Sava“ înseamnă istorie şi tradiţie, la un nivel ridicat de învăţământ, caracteristică fiind atmosfera savistă, plină de căldură şi bună-dispoziţia.