Investitia ta – Comunicam?

logo rubrica Investitia ta

de Raluca Grigore – redactor

După lungi cercetări, psihologii au ajuns la concluzia că în adolescenţă îţi formezi personalitatea, un sistem propriu de valori, o concepţie despre lume şi viaţă, iar după această perioadă doar dezvolţi anumite părţi ale sistemului psihic. Dar de ce nu ai putea să te dezvolţi încă de la început, de când pui bazele? În acest caz, rubrica „Investiţia ta“ îşi propune ca în fiecare ediţie să prezinte nişte idei care te pot ajuta să te dezvolţi personal.

Comunicăm?
Blocaje în comunicare

Noi, ca fiinţe umane, chiar şi atunci când nu facem nimic, FACEM CEVA. COMUNICĂM. Cel puţin aşa spune teoria lui Paul Watzlavick, reprezentant al Şcolii de la Palo Alto. Nu voi încerca să definesc comunicarea, pentru că puteţi găsi în orice domeniu o definiţie caracteristică. Însă trebuie să avem în vedere câteva cuvinte-cheie: sursă, mesaj, cod şi receptor.

Pare atât de simplu. Oricine poate da o definiţie corectă a comunicării. Dar oare câţi folosesc comunicarea eficient? Câţi ştiu să-şi asculte sursa? Se pare că aceasta este cea mai importantă problemă a comunicării. A asculta implică a înţelege conţinutul mesajului, a reţine conţinutul (reţinem aproximativ 25%) şi a putea evalua conţinutul.

Blocajele în comunicare intervin adesea din cauza unor blocaje în ascultare. Acestea au fost încadrate de către specialişti în 12 categorii denumite generic: comparaţie, identificare, interpretare, filtrare, recapitulare, etichetare, visare, rezolvare de probleme, „a avea întotdeauna dreptate“, deraierea, „ a fi întotdeauna de acord“ şi contrazicerea.

Atunci când compari ceea ce îţi spune interlocutorul tău cu ceea ce ţi se întâmplă ţie, pentru că sigur ţie ţi s-a întâmplat ceva mult mai important, pierzi din vedere mesajul celuilalt, iar astfel comunicarea nu mai are loc. Dacă te identifici cu problema expusă de celălalt, iarăşi pierzi conţinutul mesajului lui pentru că ajungi să te gândeşti la tine şi să ignori problema lui. În cazul în care începi să-l judeci pe cel de lângă tine, să interpretezi în vreun fel ceea ce el spune sau încerci să-i expui o rezolvare a problemei, tu nu-l mai asculţi, nu reţii conţinutul şi nici nu îl poţi evalua. Iar celălalt nu se simte deloc bine, pentru că mesajul lui nu a ajuns la tine. Atunci când blocajul este de tipul filtrare, visare, deraiere sau recapitulare, tu opreşti anumite informaţii să ajungă la tine pentru că îţi pierzi interesul pentru ele.

Etichetarea te opreşte din a recepta anumite informaţii din cauza faptului că judeci persoana şi nu acorzi nicio atenţie spuselor sale. „A avea întotdeauna dreptate“ este adesea întâlnit la persoanele foarte încăpăţânate, care nu sunt atente la ceea ce spui tu, dar îşi susţin punctul de vedere, fără să-i intereseze argumentele tale. În schimb contrazicerea reprezintă un blocaj caracterizat de faptul că celălalt este prea preocupat să te contrazică pentru a înţelege ceea ce tu îi comunici. „A fi întotdeauna de acord“ implică un dezinteres din partea celui care ar trebui să fie receptor, dar care susţine că este de acord cu tine, pentru a-ţi crea impresia că te ascultă.

Desigur, blocaje în comunicare pot interveni şi din cauza faptului că partenerii nu folosesc acelaşi cod sau nu posedă aceleaşi informaţii. De aceea trebuie să avem grijă cum realizăm comunicarea, pentru că ea este ireversibilă şi implică o mare responsabilitate. De asemenea, nu trebuie să uităm că orice situaţie de comunicare necesită adaptare, pentru că mesajul are un sens diferit pentru fiecare persoană, în funcţie de experienţa sa anterioară.

Comunicăm?
Comunicare non-violentă

După ce reuşeşti să depăşeşti aceste blocaje, poţi transforma comunicarea într-una mai eficientă, prin care să poţi avea un impact asupra celuilalt. De câte ori te-ai gândit că dacă îţi expui frumos, non-violent, punctul de vedere vei avea câştig de cauză? Specialiştii în domeniu recomandă comunicarea non-violentă pentru a reuşi să rezolvaţi diferite neînţelegeri.

Aceasta se realizează în patru paşi simpli. Primul pas este să expui celuilalt ce ai observat şi te-a deranjat în comportamentul lui. Apoi trebuie să-i aduci la cunoştinţă ce ai simţit tu când ai observat şi nevoia pe care o creează sentimentele respective. În cele din urmă, îţi formulezi cererea, clar, concret, explicit, focalizată pe obiectiv. Ca un exemplu al acestei comunicări non-violente: Ajungi acasă şi găseşti vasele nespălate. Te duci la colegul de locuinţă şi îi spui că ai observat că vasele sunt nespălate, iar acest lucru te jigneşte deoarece tu simţi nevoia ca în bucătărie să fie tot timpul curăţenie şi îi spui că vrei să spele vasele. Cei din jurul tău nu au cum să ştie ce te deranjează sau ce ai vrea să facă dacă nu le spui. Comunicarea non-violentă implică ideea ca sursa să exprime empatic, iar receptorul să asculte empatic.

Un alt concept foarte interesant şi util folosit în comunicare vine din analiza tranzacţională. Este vorba despre conceptul de „stroke“. Stroke-urile sunt un fel de complimente şi critici. Acestea sunt clasificate în condiţionate şi necondiţionate, iar pe aceste ramuri se găsesc alte două tipologii: pozitive şi negative. Exemple de stroke-uri: condiţionat-pozitiv – „arăţi bine azi“ (condiţionat de cum s-a aranjat persoana respectivă); condiţionat-negativ – „nu îmi place de tine pentru că ai întârziat“; necondiţionat-pozitiv – mama care îi spune bebeluşului că îl iubeşte; necondiţionat-negativ – „nu te suport“.

În jurul stroke-urilor se învârt câteva mituri, care au fost demontate de-a lungul timpului. Acestea spun: Nu cere stroke-uri când ai nevoie de ele; Nu refuza stroke-uri pe care nu le vrei; Nu poţi să-ţi oferi singur stroke-uri. Se pare că dacă iei opusul acestor mituri, îţi îmbunătăţeşti imaginea de sine şi îţi protejezi încrederea în forţele proprii.

Comunicarea folosită într-un mod inteligent ne poate îmbunătăţi viaţa, având o legătură mai bună atât cu cei din jurul nostru, cât şi cu noi înşine.

Recommended Articles

2 Comments

  1. Sunt lucruri cat se poate de adevarate, ceea ce ai spus aici dar, vezi tu, problema mare este ca majoritatea nu sta sa se gandeasca la cum trebuie sa comunice; majoritatea se ghideaza dupa ce simt si dupa persoana respectiva. Cand vorbesti cu un prieten drag, ii acorzi toata atentia in discutie si el stie ca mesajul lui a ajuns la tine, la fel si cum tu stii ca poate fi invers. Cand vorbesti cu cineva recent cunoscut, tinzi sa deviezi de la subiect si sa pari mai putin interesat de problemele lui, asta daca nu esti o persoana care se pricepe sa asculte, sa nu faca diferente. Pana la urma, fiecare avem modul nostru de a comunica, de a ne intelege intre noi. 🙂 (sa nu crezi ca prin ceea ce am spus, nu sunt de acord cu ce ai scris; doar ca, asta e punctul meu de vedere iar tu ti l-ai exprimat pe-al tau, zic eu, chiar mai bine decat mine) 😀 O zi frumoasa iti doresc si felicitari pentru articol.

  2. Raluca Grigore

    Multumesc!
    Eu am incercat sa exprim ceva mai mult decat punctul meu de vedere. Si stiu ca de obicei nu ne gandim la cum ar trebui sa comunicam si tocmai din acest motiv am abordat acest subiect. Nu sunt niste sfaturi date de mine, ci de oameni care au studiat asta. Eu doar am incercat sa le aduc aproape de liceeni si sa le imbrac intr-o forma mai personala, incat sa fie accesibile tuturor

    Multumesc inca o data si sper ca vei citi si partile urmatoare ale rubricii. Si astept feedbackul tau oricand

Leave a Reply

Your email address will not be published.