AVC – Contra dubstep

AVC - Contra Dubstep
AVC – Contra Dubstep

de Andreea Samoilă – redactor
foto: Cătălina Cosma – fotoreporter

Surströmming, tradus în română ca „hering din Marea Baltică“, este o specialitate tradiţională suedeză. Heringul din Marea Baltică este supus unui lung proces de fermentaţie în butoaie şi conserve şi apoi este scos pe rafturile magazinelor. Ambalajele în care se vând arată ca nişte bombe nucleare gata să explodeze, iar gustul este pur şi simplu oribil. Însă această „specialitate“ este foarte iubită de suedezi şi nu numai. De asemenea, „escamoles“ sunt ouăle termitelor gigantice Liometopum, care îşi fac cuiubul la rădăcinile unor plante. Din cauza faptului că termitele sunt foarte veninoase şi nu agreează oamenii, ouăle lor sunt greu de cules. În ciuda acestor lucruri, mexicanii o consideră o delicatesă şi „escamoles“ se găsesc şi în taco.

Nu am vorbit despre aceste lucruri pentru a vă dezgusta, ci pentru a spune că, având în minte aceste „gustoase“ feluri de mâncare, nu mai e deloc surprinzător că unii oameni ascultă, şi chiar ajung să le placă, „muzica“ trepidantă denumită dubstep.

După o căutare nu prea amănunţită pe internet, am aflat că dubstep-ul s-a născut în partea de sud a Londrei, Marea Britanie. Deşi nu sunt o mare fană a istoriei şi nu ţin minte toate detaliile, ştiu că această parte a oraşului nu e cea mai bine famată. În partea de sud se găsesc unele dintre cele mai întunecate, respingătoare şi urâte cartiere ale metropolei.

O perioadă, dubstepul s-a limitat doar la contaminarea playlist-urilor unor snobi ai muzicii cu remixurile unor melodii populare, înlocuind părţile bune cu zgomote nedeterminate. Acum însă popularitatea acestui aşa-numit gen muzical a depăşit remixurile şi a început să influenţeze cântăreţi cunoscuţi precum Britney Spears sau trupe celebre ca Muse.

Niciodată nu am înţeles şi nu voi înţelege de ce din ce în ce mai multă lume ascultă dubstep. De obicei, lucrurile care îţi plac te descriu şi unii oameni pot să te placă, alţii nu. Unele persoane, considerându-se atât de sofisticate, ajung să le placă mâncarea dezgustătoare sau văd ceva cu adevărat artistic într-o pictură banală.

Dubstepul este atât de popular din acelaşi motiv din care suedezii mănâncă surströmming, este cu adevărat îngrozitor, dar când îţi plac lucrurile oribile este uşor să convingi oamenii că ai gusturi sofisticate.

Mi se pare penibil când aud că mai mulţi omuleţi cu vârstele între 10 şi 14 ani s-au dus la Arena DnB – acesta fiind noul trend – ca să asculte genul lor preferat, dubstepul. La o asemenea vârstă, nici nu îţi dezvolţi prea mult gusturile muzicale şi nici nu ştii celelalte genuri. Majoritatea se duc pentru a spune lumea cât de „cool“ sunt ei că au fost la un concert de dubstep, pentru a-şi da check-in pe Facebook punând la descriere celebrul „wob-wob“ şi pentru a impresiona mai mulţi oameni cu o brăţară pe care scrie numele interpretului. Paradoxal, multe persoane nici nu sunt impresionate de „X-ulescu care a fost la un concert de dubstep pentru că aşa e pe trend“. De fapt, cred că majoritatea ascultă dubstep pentru că aşa e moda. Cum în anii ’90 erau în vogă formaţiile rock, acum e dubstepul şi cine ştie ce urmează.

Dubstepul obişnuia să fie pentru persoanele care aveau gusturi, erau avangardişti şi care puteau să danseze pe absolut orice stil de muzică. La început, prin anii 1999, dubstepul era descris ca fiind „strâns legat de producţii rulate cu linii de bas copleşitoare şi probe reverberant tambur, trimming şi, ocazional, voce“. Ca oricare alt gen muzical, a devenit uşor celebru şi împreună cu faima a început să se degradeze.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *