Teen Press 
foto: Serviciul Tehnoredacție
De la an la an, rezultatele la examenul de Bac au fost tot mai proaste, astfel că se încearcă diverse metode pentru a preveni un nou record istoric al minimului de promovabilitate în iulie 2013. Noua senzaţie în monotonia caracteristică a elevilor a fost reprezentată, aşadar, de simulările la două dintre probele examenului vieţii: pe data de 30 ianuarie a avut loc simularea la limba şi literatura română, iar cea la matematică, pe data de 1 februarie.
La simularea examenului de bacalaureat au participat 26.631 de elevi, iar în ceea ce priveşte rezultatele, cel puţin la matematică, este puţin spus că ar fi alarmante: dacă mâine ar fi Bac-ul, doar doi din zece elevi ar lua examenul maturităţii (procentul de promovabilitate este de 23,04% din totalul elevilor care au susţinut acest examen). La limba şi literatura română rezultatele sunt ceva mai paşnice, promovabilitatea fiind de aproximativ 59% din totalul elevilor participanţi.
Şi totuşi, conducerea ISMB a precizat că obiectivul prioritar al acestor simulări a fost o prezenţă mare, şi nu rezultatele, obiectiv fiind considerat ca realizat pentru această sesiune. Dar analizând acestă logică imbatabilă, întreb şi eu de ce prezenţa mare e relevantă pentru rezultate? În cazul acesta, au fost subiectele o glumă, cel puţin la mate, dată fiind dificultatea lor, confirmată inclusiv de profesori, nefiind doar scuze ale nepregătirii elevilor? Măcar dacă se abţineau până în aprilie – atunci erau în sezon.
Poate că cei care fac subiectele au uitat că nu toţi cei care urmăm, într-adevăr, un profil de matematică-informatică, vrem să ne dăm ulterior doctoratul în aşa ceva. Pe scurt, nivelul mediu al acestor subiecte a fost, cu siguranţă, depăşit.
În egală măsură, asta nu ne absolvă pe cei din clasa a XII-a de inconştienţa incurabilă, cu mine în frunte, desigur. Deşi parcă lenea când este mai mică, tot ştie şi ea de frică. În traducere liberă, până la următoarea rundă de simulări, eu, una (poate) am să dublez timpul pe care-l acordam până acum învăţatului. Sau, mă rog, mai bine adun ceva timpului vechi, dat fiind faptul că înmulţirea cu zero… eh, ştim noi mai bine.
Oricum, fetele ar trebui să fie pasionate de matematică. Cineva, cândva, a spus că îşi împart vârsta la doi, dublează preţul hainelor şi adaugă întotdeauna cinci ani la vârsta prietenei cele mai bune. Deci, fetelor, dacă vrem să nu ne furăm singure căciula când om fi mari, trebuie să punem mâna pe carte. Cât pentru băieţi, dacă nu vor să fie ei cei furaţi, cel puţin pe faţă, de pretenţiile domnişoarelor, aceeaşi morală!
Gluma-i glumă, dar ştim prea bine: se spune că dacă avem carte, avem parte. Aşa că la treabă, copilaşi de a XII-a, dar şi ceilalţi… că doar nu scăpa nimeni!
