AVC: Nu ne pierdem identitatea pe net

AVC: Nu ne pierdem identitatea pe net

de Arina Lazăr – redactor
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter

Nu ştiu cum e pe la case mai mari, dacă într-adevăr se întâmplă să îşi piardă cineva viaţa socială pentru că stă prea mult pe internet, dar la cât de mult am fost ameninţată cu lucrul ăsta, n-am văzut pe nimeni care să fi păţit asta. Niciodată. Ştiu oameni care stau puţin prea mult pe internet, e adevărat, dar nici măcar o dată n-am auzit ca cineva chiar să-şi fi înlocuit prietenii din viaţa reală cu prietenii de pe Facebook. Din punctul meu de vedere, ăsta e un mit. Dacă într-adevăr lucrul ăsta i se întâmplă cuiva, probabil că e deja singur şi trist şi s-ar fi întâmplat asta oricum, mai devreme sau mai târziu, cu sau fără Facebook. Fără să vreau să fiu răutăcioasă în vreun fel, când cineva preferă netul în defavoarea ieşirilor în oraş nu înseamnă că s-a lăsat absorbit de internet şi internetul e rău. Înseamnă că are într-adevăr probleme de adaptare pe care, slavă Domnului, că şi le-a descoperit aşa şi e recomandat să vadă un psiholog. Înseamnă că are mari carenţe de respect de sine şi cu asta nu e de glumit.

Pe de altă parte, cel mai sincer, se poate să am doi sau trei prieteni pe Facebook pe care nu îi cunosc direct, pentru că sunt prieteni de-ai prietenilor, dar oameni pe care să nu-i cunosc absolut deloc nu am. Dacă păţeşti ceva de pe urma unei reţele de socializare e numai vina ta şi nu eşti o victimă, e ca şi cum ţi-o cauţi cu lumânarea. Nimeni nu are ce să îţi facă dacă nu dai date confidenţiale şi dacă nu faci sex chat pe Facebook.

Ca să mă fac înţeleasă, eu am profil ca să mă joc Robot Unicorn Attack. Aş putea la fel de bine şi fără el, nu are importanţă ca reţea de socializare în sine. Ba din contră, a început să mă sperie de când am început să cred în conspiraţii, dar tot cred că efectele Facebook-ului din punct de vedere social şi atât sunt mult, mult exagerate. Îmi menţin părerea că dacă îţi faci o identitate falsă pe internet şi provoci oameni şi îţi dai numărul de telefon e ca şi cum ai merge dezbrăcată noaptea pe stradă şi te-ai aştepta să nu te violeze nimeni – nu eşti o victimă, pentru că ţi-o faci cu mâna ta.

Pe de altă parte, ori de câte ori am auzit de persoane care s-au cunoscut pe Facebook, aceştia au început să vorbească şi s-au întâlnit pentru că aveau prieteni comuni. Nu ştiu pe nimeni care să fi cunoscut un arab pedofil pe net şi apoi să iasă cu el. Cu siguranţă lucrurile astea se întâmplă, dar se întâmplă pentru că oamenii nu îşi iau cele mai mici măsuri de siguranţă.

Părerea mea rămâne, deci, aceeaşi – nu îţi pierzi viaţa socială pentru că ai şi o oarecare viaţă virtuală şi mai conversezi cu unul sau cu altul. Dacă îţi pierzi viaţa socială pe internet e pentru că eşti naiv şi nu ştii să faci o diferenţă simplă – e clar că nu cunoşti pe cineva decât faţă în faţă, dar, în ultimă instanţă, pe net te amuzi. Nu trebuie să cunoşti pe toată lumea de pe net.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.