de Maria Cârstian – redactor
sursa foto: https://www.tnb.ro/

La Teatrul Naţional Bucureşti „Livada de vişini“ a lui Cehov se joacă altfel. În regia lui Felix Alexa, livada se transformă în compot şi este pusă la borcan. Decorul e format doar dintr-un dulap imens, vechi de o sută de ani, pe ale cărui rafturi sunt aşezate borcanele cu vişine.

Ranevskaia, Luibov Andreevna (Maia Morgenstern) se întoarce de la Paris împreună cu fiica sa în vârstă de şaptesprezece ani, Ania (Ioana Anastasia Anton), guvernatoarea acesteia – Charlotta Ivanovna (Ana Ciontea) şi cu lacheul Iaşa (Răzvan Oprea). Ranevskaia îşi găseşte familia aflată în ruină, pe când livada, frumoasa livadă de vişini de care o leagă atâtea amintiri, trebuie vândută. Dar nici măcar Gaev, Leonid Andreevici (Şerban Ionescu) nu pare să-şi dea seama de valoarea banilor pe care cu greu îi mai posedă familia. Singura preocupată de acest aspect rămâne Varia (Irina Movilă), fiica adoptivă a Ranevskaiei, care avusese grijă de moşie în absenţa acesteia.



Сa soluţie, negustorul Lopahin, Iermolai Alexeevici (Marius Manole) îi sugerează Ranevskaiei să vândă casa şi livada de vişini – este singura modalitate de a scăpa de datorii. Totuşi, bunicii şi părinţii acestuia au fost robi atâta vreme pe moşia doamnei Luibov, încât gustul răzbunării este dulce. Astfel, asistăm de fapt la modul în care Lopahin cumpără proprietatea şi livada de vişini.

Între timp, pe scenă evoluează şi câteva poveşti de dragoste. Epihodov, Semoin Panteleevici (Mihai Calotă), contabilul familiei, căruia i se spune „nouăzeci şi nouă de nenorociri“ pentru că este urmărit pretutindeni de ghinion, este îndrăgostit nebuneşte de camerista Duniaşa (Ileana Olteanu). Un triunghi amoros se formează atunci când descoperim că dragostea Duniaşei este îndreptată de fapt spre tânărul Iaşa. Câteva secvenţe romanţate au loc între Lopahin şi Varia şi între Ania şi veşnicul student Trofimov, Piotr Sergheevici (Conrad Mihai Mericoffer), iar moşierul datorat Piscik Boris (Marius Rizea) îi face ochi dulci Charlottei.



Pe de altă parte, ironia şi comicul sunt redate întru totul de Mircea Albulescu în rolul lacheului Firs. Acesta simbolizează trecerea timpului, dar replicile sale încete şi bine gândite stârnesc amuzament.

Punctul forte al acestui spectacol este decorul Dianei Ruxandra Ion ce face ca livada însăşi să devină personajul principal al piesei. Borcanele sunt împrăştiate peste tot pe scenă, aducând mult regretata livadă în prim-plan. Personajele au o relaţie viscerală cu compotul, băgându-şi mâinile în borcane, devorând vişinele şi lăsând sucul acestora să li se prelingă pe mâini şi pe haine. Bucuria sadică a lui Lopahin de a alunga foştii proprietari de pe moşie atinge punctul culminant când intră în contact cu vişinele, hrănindu-se cu voluptate din borcane, scuipând sâmburii şi lăsându-se purtat de o exaltare nebună, сăci nimeni nu îl poate opri.



Un impact puternic îl are şi muzica lui Alexander Bălănescu ce îndeamnă personajele la un dans hipnotic, monoton, purtat printre borcane. Ranevskaia se lasă purtată în acest dans de durerea pe care o poartă în suflet. Ea dansează de una singură pe scenă, aflată parcă într-o sală de bal, lăsând lacrimile să-i curgă pe obraji.

Până în final, spectacolul este un amalgam de nostalgie, lacrimi, ironie şi umor, traversat de iubiri platonice şi încoronat de răzbunare. Pe fondul unei muzici superbe şi cu actori minunaţi, Teatrul Naţional Bucureşti reuşeste să creeze o „Livadă de vişini“ plină de bun gust şi originalitate, o „Livadă de vişini“ ce merită cu siguranţă văzută.

Recommended Articles

2 Comments

  1. Foarte frumos scris…o singura observatie : muzica dansului mecanic e din lista lui schindler, doar inceputul, momentul scaunelor lui Trofimov si aplauzele sunt ale lui Alexander Balanescu.

    1. Hmm, nu stiam. Chiar m-am interesat inainte sa scriu articolul, dar am aflat doar de Bălănescu. Merci frumos!

Leave a Reply

Your email address will not be published.