Teen Press 
sursa foto: Claudia Negrila
Noua gazdă a trupelor de metal, Wings Club, a avut parte pe 2 iunie de Misery Index, Spiritual Ravishment, Killchain, Mediocracy şi Overdawn, cinci trupe de metal extrem. Concertul a fost organizat de Axa Valaha Production în parteneriat cu Ribcage Booking şi face parte din turneul european al trupei Misery Index, cu ocazia participării la festivalul Metalfest.
După o întârziere de mai bine de jumătate de oră, seara muzicii underground a fost deschisă de trupa Overdawn, din Bulgaria. Din cei aproximativ 50 de oameni prezenţi în public, numai unul, fan şi tovarăş de tur al trupei, a umplut tot spaţiul din faţa scenei. Bulgarii cântă o combinaţie de death metal, hardcore, cu pasaje de melodic death metal, care nu s-au auzit atât de clean pe cât ar fi trebuit. Deşi trupa a fost înfiinţată în 2005, are deja 3 albume lansate, ultimul în 2010, „The World Only Ends When You’re Dead“.
Bucureştenii de la Mediocracy au urcat pe scenă şi imediat a început agitaţia creată de prietenii şi cunoscuţii trupei. Recent apăruţi pe scena underground bucureşteană (2010), Mediocracy s-a remarcat imediat prin amestecul de genuri abordat: o ciorbă cu de toate, însă în cantităţi bine alese: sludge metal (doom + hardcore punk + grunge), crust punk şi thrash. Instrumental sună foarte bine, original, toate elementele sunt legate între ele, mesajul dizident al pieselor este bine construit. Însă vocea, personal, mi se pare lineară şi deranjantă, de parcă nu ar ieşi de unde trebuie să iasă. Melodiile cântate sunt din primul şi singurul lor album, „Human Progress – Endless Regress“, apărut în 2010.
O premieră în România a fost recitalul trupei de brutal death metal, Killchain, din Slovacia. Calitatea metalului de la concertul ăsta a crescut odată cu ei, deşi publicul era aproape în totalitate pasiv, poate pentru că nu sunt foarte cunoscuţi. Sau poate pentru că au cântat „Have A Nice Day You Piece Of Shit“. Trupa s-a format în 2005 şi au deja două albume lansate, ultimul în 2009, „They“. După aproximativ 30 de minute de cântat, Killchain au părăsit scena şi s-au alăturat publicului pentru următoarea trupă.
În jurul orei 22, a venit rândul orădenilor de la Spiritual Ravishment. „Hectic“, „ Evil Activities “, „ Shake hands with the apocalypse “, au fost câteva melodii din scurtul setlist al trupei care a agitat toată sala în moshpit, ţopăială şi ceva mai puţin headbang, aşa cum cere grindcore-ul. Trupa a fost înfiinţată în 2001, are la activ 2 EP-uri şi un album de debut lansat în 2010, „Children Of The Atom“, album care duce trupa la rangul de una din cele mai bune trupe de metal extrem din România. Este una dintre trupele care îndrăznesc şi pot reprezenta ţara şi peste hotare, alături de nume mari ale metalului: Ragnarok, Lividity, Christian Epidemic, God Dethroned, Hate, Fleshless, Wasteform, Metalfest Ungaria şi, bineînţeles, Misery Index.
Pentru a 2-a oara în Bucureşti (au mai fost în 2007, în Suburbia), una din trupele de baza ale death/ grindcore, Misery Index părea că va incendia toată atmosfera. Din păcate, au apărut probleme cu echipamentele de sunet şi până s-a rezolvat, toţi cei 150 de oameni din club erau aproape adormiţi pe scaune. În jur de 23:30, trupa a început să cânte. Graţie unor patru oameni cu tricouri proaspăt achiziţionate de la stand şi cu multe beri de la bar, ceea ce trebuia să iasă un concert brutal în sensul bun, s-a transformat într-o grijă permanentă să nu te calce cineva pe cap. Chiar şi aşa, energia şi tehnica trupei te satisfac doar uitându-te şi ascultând, fără să te manifeşti. Printre melodiile „Conquistadores “, „The 7th Cavalery“, „We Never Come In Peace“, „The Great Depression, Ghosts Of Catalonia“, „Traitors“ etc., în timpul unei probleme cu electricitatea la bass, toboşarul Adam Jarvis a făcut o demonstraţie perfectă de blast beat extrem de rapid la care rămâneai oarecum tâmpit şi pe deplin satisfăcut.
După aproape o oră şi jumătate de Misery Index, concertul din Wings s-a terminat. Niciun bis din partea vreunei trupe. Tehnic vorbind, concertul şi trupele au fost la un nivel maxim. Ca atmosferă, muzica underground rămâne deocamdată cu un public ori pasiv, ori plin de prieteni, ori de fani beţi care nu lasă restul oamenilor să simtă cum trebuie muzica. Start supporting underground music! E încă ieftin.
DAAAAA!!!