Roll it! – Paranormal Activity (2007)

de Andrei Antonescu – seminarist
foto: cinemagia.ro

Aşa cum „The Blair Witch Project“ a reuşit să îmi facă sîngele să îngheţe numai la simpla rostire a cuvântului picnic, „Activitate paranormală“ m-a ţinut treaz zile în şir pentru că aveam impresia că tipa aceea stă în dreptul patului şi mă priveşte pe mine. Sunt puţine filme horror care mă pot impresiona, mai ales în ziua de azi cînd într-un mod ciudat, oamenii sunt îngroziţi mai mult de membre tăiate şi litri de sînge aruncaţi pe pereţi. Filmul este regizat de Oren Peli şi se folosește de aceeaşi factori cu care „The Blair Witch Project“ a dat lovitura în 1999, şi anume tehnica de filmare şi povestea tratată ca un caz real, astfel noi spectatorii înghiţim gogoaşa de parcă am fi văzut toate evenimentele la ştirile de la ora cinci după-amiază.

Katie (Katie Featherson) şi Micah (Micah Sloat) sunt un cuplu obişnuit din suburbiile Americii, torturaţi în fiecare seară din cauza unor fenomene paranormale. Katie este urmărită de un spirit de la vârsta de 8 ani şi a rămas un secret majoritatea vieţii sale, dar după ce s-a mutat cu iubitul ei, fenomenele nocturne s-au înrăutăţit, astfel Micah, deşi putin sceptic la început, cumpără o cameră video şi decide să filmeze absolut fiecare moment din viaţa lor timp de zece zile.

Ceea ce funcţionează atât de bine la filmul ăsta este faptul că nu se bazează pe scene horror explicite şi nu vedem spiritul sau monstrul care săvârşeşte toate acele evenimente din noapte. Aici vorbim despre horror-ul psihologic, nu cel grafic, şi în opinia mea este mult mai tulburător ceea ce se întâmplă cu cele două personaje pe parcursul filmului, fiind într-o constantă teroare. Filmul construieşte treptat intriga, te ţine în suspans şi face climax-ul filmului cu atît mai satisfăcător.

De multe ori am fost frustrat pentru că în primele trei sau patru nopţi, mă aşteptam la o acţiune de o amploare mai mare din partea demonului, şi m-am trezit înjurându-l pentru că tot ce făcea era să mişte puţin uşa sau să bată de două ori în perete, asta după ce am fost ţinut ca pe ace de mai bine de 4 minute. Am urmărit filmul acesta în camera mea, noaptea cu lumina stinsă, şi a fost mediul perfect în care puteam să urmăresc un film horror, pentru că şi-a pus amprenta asupra mea, şi m-a făcut să mă gândesc la el chiar şi după trei zile de când îl văzusem. Filmul are două sfârşituri alternative şi mai plauzibile din punctul meu de vedere. Ultimele zece secunde în care Katie se uită la cameră şi rânjește într-o formă distorsionată a sa, strică toată credibilitatea şi foloseşte un clişeu plictisitor.

După ce producătorii au înotat în bani după succesul obţinut, mulgerea francizei de ultimul strop de lapte era inevitabilă, astfel am primit pe tavă continuarea din 2010 „Paranormal Activity 2“, care a fost doar ok, din punctul meu de vedere. Iar de curînd a fost lansat şi rulează în continuare „Paranormal Activity 3“.

Genul de filme în care se încadrează PA este acela de „Found Footage“ (înregistrare găsită); genul acesta de filme a fost consacrat încă din anii ’80. Dar numai după ce „The Blair Witch Project“ a fost realizat, genul a devenit mai popular; popularitate dovedită de explozia de filme pe care le putem găsi în ziua de azi. Câteva recomandări: „Cloverfield“, „The Last Exorcism“, „Grave Encounters“ şi „Diary of the Dead“.

În final, pot spune că „Paranormal Activity“ este un film bun, chiar printre puţinele pelicule care au avut un impact asupra mea. Filmul tratează un lucru ce poate se manifestă zilnic în casele a mii de oameni, este misterios, ceea ce ne face pe noi curioşi, dar şi fricoşi.

Recommended Articles

3 Comments

  1. Eu cred ca filme de genul acesta nici nu ar trebui sa existe si ca ne facem rau singuri uitandu-ne la ele; cred ca este extrem de neplacut sa stai treaz zile in sir pentru ca filmul ti-a intrat sub piele si ai impresia ca e realitate. Nu ne invata nimic nou si bun, nu ramanem cu o senzatie placuta dupa ce le vizionam si cu siguranta nu vrem sa le revedem. Daca vreti sa fiti impresionati de un film recomand filme precum 127 Hours sau The tree of life! Bine, aceasta este doar parerea mea.

    1. Tin sa te contrazic, filmul m-a impresionat atat de mult incat am vrut sa il revad de mai multe ori, si chiar asa am facut, si am reusit sa conving si cativa prieteni. Filmele horror sunt misterioase, te tin un suspans si sunt pline de imaginatie. Iti pompeaza adrenalina in vene si te face sa iti pui anumite semne de intrebare, orice sentiment conteaza in viata, fie ca iti este frica, fie ca zambesti si explodezi de fericire, este nevoie de un echilibru in orice sistem. Sunt curios daca ai vazut filmul asta, pentru ca se prea poate sa fi avut o influenta negativa asupra ta, sau nu te satisfac filmele horror in general, si sa stii ca nici eu nu sunt un fan al genului horror, sunt putine care m-au facut sa mai ridic si eu o spranceana. Am vazut cele doua filme recomandate de tine si sunt total de acord, sunt doua filme superbe, actorii si-au facut treaba de minune, si James Franco in 127 de ore si Brad Pitt in The tree of life. Si o sa ai o surpriza daca vei urmari site-ul in continuare, si rubrica mea de altfel. Mai astept comentarii, kudos!

  2. Nu am vazut filmul dar am vazut alte filme horror iar senzatia a fost aceiasi de fiecare data. Am stiut din trailer ca acesta este genul de film horror la care chiar nu m-as uita niciodata dar ai dreptate, exista persoane mai putin sensibile carora chiar le face placere sa vizioneze genul acesta de filme. Astept surprizele, pentru ca imi place entuziasmul tau in legatura cu ceea ce vezi! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.