Editorial [fsn_row][fsn_column width=”12″ margin=”{#fsnquot;right#fsnquot;:#fsnquot;15px#fsnquot;,#fsnquot;left#fsnquot;:#fsnquot;16px#fsnquot;}” font_size=”16px” column_style=”light”][fsn_text]
21 ianuarie, ora 20:00, la Teatrul Bulandra. Eu și încă vreo 30 de oameni am fost urcați într-o sală mică, la etajul unei clădiri banale. Ce a fost înăuntru, cu toate acestea, a depășit cu mult așteptările publicului. Pe scena întunecată, apare, in prim plan, Nicodim Ungureanu (Fleming ), împreună cu Tudor Chirilă (Stephen), în rolul unui microbist naiv și al unui tânăr pasionat de muzică, avându-l ca idol pe Mozart. Fără decor, cei doi, împreună cu Ion Grosu (Dolan), Irina Ungureanu (Molly) și soțul ei, Cristian Crețu (Arnall), reușesc să umple și să acapareze incăperea prin caracterul vocal și interpretarea originală. Fleming se așează la coadă pentru un bilet la un meci de fotbal. Își aduce mâncare, întrucât trebuie să își petreacă toată noaptea acolo, până se deschide casa, de dimineață. Stephen, deși este dezinteresat de fotbal, incearcă să îl păcălească pe Fleming ca să ajungă primul. După el, vin și ceilalți trei, care își încearcă norocul să ajungă primii. Molly îi seduce pe bărbați, pe rând, și reușește să fie in fruntea cozii pentru puțin timp. Odată cu trecerea orelor, cu toții recurg la metode din ce în ce mai violente, la sfârșit ajungând să înnebunească. Haosul în care se învârt, întrepătruns cu melodiile liniștitoare ale lui Mozart, compun echilibrul piesei, perfectă pentru o seară de duminică.
Text de Mara Badina
Sursa foto: Bulandra.ro
[/fsn_text][/fsn_column][/fsn_row]
