Teen Press 
Disney au fost întotdeauna apreciați pentru transpunerea basmelor clasice pe marele ecran. Încă de la apariția filmului de desene animate „Snowhite and the Seven Dwarves“, în 1937, generații întregi s-au bucurat de magia oferită de aceste pelicule pline de culoare, inocență și lecții morale atât de puternice, încât au captat și interesul publicului matur.
În ultimii câțiva anii, studiourile Disney au readus la viață câteva din poveștile animate ce i-au făcut celebri prin adaptări de tip live action. Printre acestea se numără „Alice in Wonderland“ (2010), bazat pe animația din 1951 cu același nume, și „Maleficent“ (2014), care pleacă de la premisa filmului de desene animate „Sleeping Beauty“, din 1959. Deși aceste noi filme au avut parte de succes comercial, părerile criticilor în privința lor au fost mixte, părând că niciunul din ele nu poate reda frumusețea animației originale.
Totul s-a schimbat însă cu apariția filmului „Cinderella“ („Cenușăreasa“), în regia lui Kenneth Branagh, o adaptare a filmului de desene animate cu același nume din 1950. Povestea este cea pe care o știm cu toții din basmul original: o fată orfană cu o inimă de aur este batjocorită de mama și surorile sale vitrege, dar cu ajutorul magiei primește șansa de a fi altcineva timp de o noapte și se îndrăgostește irevocabil de prințul moștenitor al regatului.
Chiar dacă la capitolul acțiune nu există nicio surpriză, toate celelalte aspecte ale filmului se revanșează pentru acest lucru. Este bine regizat și captează toată magia animației ce îi stă la origine, iar efectele speciale, deși excesive, îl transformă într-o experiență vizuală cu adevărat plăcută. Pe scurt, pelicula pare scoasă direct din cartea de povești.
În ceea ce privește performanțele actoricești, am fost plăcut surprinsă de Lily James în rolul principal. Frumusețea ei subtilă, naturală și abordarea pe care a folosit-o în interpretarea sa au creat un personaj accesibil ce stârnește ușor empatia publicului. Mai mult, povestea de dragoste dintre Cenușăreasă și prinț (interpretat de Richard Madden, cunoscut pentru rolul lui Robb Stark din serialul „Game of Thrones“) este garantată să înmoaie inimile tuturor privitorilor.
Totuși, pentru ca povestea să fie completă, este nevoie și de un personaj negativ pe măsură, care, în cazul de față, este adus la viață de Cate Blanchett, în rolul mamei vitrege. Întotdeauna am fost de părere că cei mai de temut antagoniști sunt aceia ale căror motive le poți înțelege, iar acest lucru se întâmplă și în cazul de față.
Filmul a fost primit pozitiv atât de public, cât și de critici, singura problemă evocată frecvent de aceștia fiind lipsa de originalitate din acțiune. Eu sunt însă de părere că acest lucru adaugă ceva în plus peliculei, transmițând un basm nemuritor unei noi generații și stârnind interesul celor care au crescut cu povestea și desenul animat de la Disney.
În concluzie, „Cenușăreasa“ este clar un film ce trebuie văzut deoarece iese cu mult în evidență față de celelalte adaptări după filme animate Disney. De asemenea, pelicula primește un bonus datorită modului în care reușește să se adreseze unui public variat.
