Recenzie film – Whiplash

Whiplash-Poster-slice

de Teodora Ciobanu – seminarist
foto: www.finalreel.co.uk

Cu toții am avut profesori severi care ne-au făcut viața de liceeni un iad pe pământ. Totuși, nu ne-am gândit niciodată că în spatele măștii de sobrietate și superioritate se ascund propriile lor ambiții în privința dezvoltării noastre academice.

Această idee este abordată și în filmul „Whiplash“, regizat de Damien Chazelle. Pelicula îl are ca protagonist pe Andrew Neyman, interpretat de Miles Teller, un tânăr student al prestigiosului Conservator Shaffer din New York. Acesta visează să ajungă un toboșar de succes precum idolul său Buddy Rich. Observându-i talentul și determinarea, profesorul Terrence Fletcher îl recrutează în cadrul orchestrei pe care o dirijează.

Aici, tânărul muzician devine victima tratamentului crud și batjocoritor prin care Fletcher încearcă să își motiveze studenții să dea tot ceea ce este mai bun din ei. Căutând să-și mulțumească profesorul și să-și securizeze poziția de toboșar principal al orchestrei, Andrew își neglijează atât apropiații, cât și propria sănătate fizică și mentală. Și totuși, cât poate continua această ascensiune bazată pe abuz înainte să apară consecințe fatale?

„Whiplash“ nu este însă unul dintre cele mai apreciate filme ale anului 2014 doar datorită poveștii sale intrigante. Pelicula impresionează și prin jocul actoricesc, J. K. Simmons fiind chiar câștigătorul Globului de Aur din 2015 pentru „Cel mai bun actor în rol secundar“, iar Miles Teller impresionând prin performanța sa în rolul protagonistului. Mai mult, trebuie remarcată coloana sonoră de excepție, acaparată de ritmuri de jazz, printre care se află și piesa care a dat titlul filmului. „Whiplash“ are la activ, printre numeroase premii, cinci nominalizări la premiile Oscar ce vor fi decernate în data de 22 februarie.

Rareori am empatizat atât de mult cu povestea unui film și pot spune că acest lucru se datorează scenariului incredibil scris de regizorul filmului, Damien Chazelle, bazat pe experiența sa din liceu. Am fost captivată complet de faptul că, până și în circumstanțe complet diferite, fiecare dintre noi poate deveni Andrew Neyman. Cu toții am fost sau vom fi persecutați de-a lungul vieții noastre. Important este însă modul în care reacționăm: putem deveni victime sau putem lăsa experința neplăcută să ne învețe ceva și să ne întărească.

„Whiplash“ este un film ce clar nu trebuie să lipsească de pe lista niciunui cinefil, dar, de asemenea, trebuie văzut măcar o dată de orice adolescent care se confruntă cu presiune din partea profesorilor, a familiei sau a oricărei alte entități din viața sa.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *