Marchizul de Sade – Lupta pentru arta dusa la extreme

marchizul-de-sade-la-teatrul-odeon

de Ioana Cătălina Nicolae – colaborator
foto: vinsieu.ro

Piesă pusă în scenă de Beatrice Rancea la Teatrul Odeon, încă din 2005, „Marchizul de Sade“ are un subiect extrem de controversat: lupta împotriva cenzurii în timpul domniei lui Napoleon. Piesa a fost jucată în seara de 21 mai, la Sala Mare a Teatrului Odeon, de la ora 19:00.

Scenariul începe şi se termină cu o mică scrisoare către cititor. Este un fel de avertisment şi de concluzie a unei lumi plină de vicii. Povestea este simplă: Marchizul (Florin Zamfirescu) este internat la azilul de nebuni „Charenton“. Ajutat de spălătoreasa spitalului, Madlene (Irina Ungureanu), acesta îşi publică romanul „Justine“, un roman plin de controverse. Madlene le citea, de asemenea, mamei ei (Liana Mărgineanu) şi prietenilor ei (Marius Damian şi Florentina Tilea) povestirile marchizului.

Vestea apariţiei acestui roman ajunge la urechile lui Napoleon, care decide să-l trimită pe doctorul Collard (Gelu Niţu) să-l vindece pe marchiz de nebunie. Collard îl constrânge pe abate (Dan Bădărău) să-l convingă pe marchiz să înceteze cu scrierile sale.

După ce marchizul îi convinge pe nebunii azilului să joace o piesă inspirată din realitate, din viaţa noului doctor şi a soţiei sale, Simone (Paula Niculiţă), abatele decide să-i ia marchizului toate privilegile din celulă: tablourile, covorul, tot ce putea fi folosit pentru scris. Marchizul era hotărât să nu renunţe la singurul lucru care îl ajuta să nu înnebunească: scrisul. Şi decide să scrie cu vin pe hainele sale viitoarea sa povestire.

După această revoltă, abatele hotărăşte să-i ia şi hainele marchizului, dar acesta îşi scrie povestirile pe pereţii celulei cu propriile fecale.

Marchizul luptă până în ultima clipă pentru a nu ceda în faţa oamenilor de la putere, afirmând că „în condiţii potrivnice, artiştii prosperă“. Piesa este atât o realitate inspirată din începuturile secolului al XIX-lea, cât şi o lecţie de viaţă pentru toţi artiştii. Datorită combinaţiei perfecte între umor tragic, sarcasm şi ironie, piesa este o capodoperă ce merită văzută.

Recommended Articles

1 Comment

  1. lupta pentru arta? reprezentantul carei arte este marchizul de sade??
    el este – mai mult sau mai putin – o minte bolnava, obsedata, vicioasa. dar ceea ce il face un personaj remarcabil, ceea ce il ridica deasupra unui nebun oarecare este filozofia nebuniei lui, la care nu renunta, pe care se incapataneaza sa o transmita prin orice mijloace, cu incapatanare si indarjire. sa mergi contra curentului… daca asta e o arta ( a cata sa fie? a opta??), da, titlul ar avea cat de cat o logica… altfel, ar trebui schimbat!

Leave a Reply

Your email address will not be published.