Teen Press 
foto: Diana Manoliu – colaborator foto
„Chutney“ este un termen britanic, împrumutat din limba hindi, care înseamnă „a zdrobi“ şi desemnează un amestec de mirodenii, fructe sau legume, folosit la acompanierea felului principal.
Regizată de Vitalie Bichir şi avându-i în prim plan pe actorii Istvan Teglas şi Valentina Popa, piesa „Chutney“ reprezintă o adaptare după nuvela „Kitchen“, scrisă de Banana Yoshimoto şi a fost jucată în cadrul Maratonului Teatrului Independent, în club Uniter, locaţia fiind cunoscută şi ca restaurantul „Le théâtre“ într-o zi de miercuri (12 septembrie) la ora 17.00.
Fără a necesita un scenariu complex sau mai mult de trei personaje (Sarah – Valentina Popa, Victor – Istvan Teglas, şi naratorul subiectiv – Vitalie Bichir), piesa se face remarcată tocmai prin simplitatea sa: decorul este format din câteva scaune, o masă pe care sunt aşezate ustensile de bucătărie, alături de nişte curmale, stafide, mere sau condimente şi spaţiul desfăşurării acţiunii este relativ mic.
Acţiunea se desfăşoară parcă sub forma unui interogatoriu cu rolul de a apropia cele două personaje principale. Începutul îl prezintă pe Vitalie Bichir invitând-o în faţa publicului pe Sarah, o femeie pasionată de gătit, pentru care bucătăria a reprezentat un refugiu după moartea bunicilor, în momentele de singurătate, mărturisind chiar ea la un moment dat: „simţeam că zgomotul frigiderului mă apără de singurătate“. El începe să îi adreseze diferite întrebări legate de aspecte ale vieţii ei personale ce ţin de trecut, cu menirea de a fi explicate astfel încât să fie remediate posibilele neînţelegeri. La înmormântarea bunicii, Sarah îl cunoaşte pe Victor, un prieten apropiat al bătrânei, ce o invită să locuiască cu el şi cu mama sa. În timp, aceştia devin pentru Sarah o familie.
„De când am rămas singur, nu am mai mâncat acasă… viaţa e ca o bucătărie şi mâncarea are o strălucire a ei şi… dacă o mănânci, strălucirea dispare“, afirmă Victor după ce Sarah se mută şi mama lui moare.
Tot interogatoriul are loc în timpul pregătirii unui chutney de mere. Sarah este nevrotică în gesturi, uneori lăsând impresia că îşi va zgâria degetele în timp ce dă merele prin răzătoare, recunoscând că îi lipseşte răbdarea la gătit.
Amestecul obţinut prin zdrobire, chutney-ul, poate fi interpretat ca ansamblul de întâmplări, de momente, ce asezonează felul principal – viaţa fiecărui om, şi dacă acest amestec este mâncat în mod necugetat, în solitudine, poate duce la dispariţia strălucirii mâncării. Tocmai de aceea spre finalul piesei, după o separare îndelungată, Victor i se alătură femeii şi o ajută la terminarea chutney-ului.
Naratorul încheie piesa adresându-se publicului: „Un băiat şi o fată suspendaţi pe o scară deasupra iadului, privesc cu frică către cazanul care clocoteşte. O privelişte ameţitoare, limbile de foc pârjolesc totul în cale, căldura e insuportabilă şi totuşi ei doi nu se ţin de mână. Chiar dacă sunt cele mai apropiate persoane de pe lumea asta, chiar dacă sunt cei mai buni prieteni, oricât de trişti şi singuri ar fi, ei vor să stea pe propriile lor picioare; dar totuşi dintr-o parte se vede că sunt un cuplu, o femeie şi bărbatul ei, chiar dacă ei nu se comportă aşa.“
După terminarea spectacolului , actorii le-au oferit celor de la mese să guste din preparatul lor, reuşind să îmbine talentul pentru actorie cu talentul de a găti, chutney-ul având un gust surprinzător de bun, ajutându-i parcă pe spectatori să cugete mai cu uşurinţă asupra replicilor profunde dintre actori, astfel încât să le poată oferi o interpretare ca deznodământ al înţelegerii piesei de teatru.
