Matraguna

de Cristina Dinescu – redactor
foto: masca.ro

Într-o atmosferă lascivă, afumată şi ipocrită, în sala Teatrului Masca spectatorii încep să intre. O reprezentaţie mai mult comică decât tragică, „Mătrăguna“ lui Niccolo Machiavelli devine a regizorului Dominic Dembinski.

Pe ecranul unui cinematograf sunt rulate frânturi de viaţă, scene amoroase, războaie crunte. Cu toate acestea, cu un aer specific italienesc, Callimaco (Eugen Fetescu) îşi spune povestea: tânăr cu bani, plecat din Italia, stabilit la Paris, revenit în patria mamă de dragul unei domniţe „puţin căsătorite“, Lucrezia (Oana Dragnea). Soţul acesteia, Nicia (Valentin Mihalache), vrea neapărat să fie tătic, aşa că tinerelul reuşeşte cu ajutorul unui fost peţitor, Ligurio (Răzvan Teodorescu), să-l ademenească într-o capcană. Callimaco, dându-se drept doctor şi având încrederea totală a lui Nicia, îi spune acestuia să-i facă nevestei lui un ceai de mătrăgună şi să găsească pe cineva care să o facă fericită imediat după, pentru a evita să fie omorât de otrava soţiei lui. În tot acest circ carnal şi adulter ia parte şi mama Lucreziei, Sostrata (Ana Sivu Daponte), care ar fi fost în stare să-şi lege fiica de pat. Pentru a coborî şi mai mult calitatea morală a mascaradei lor, părintele Timoteo (Cosmin Creţu) o asigură pe Lucrezia că ceea ce face nu este un păcat, ci o faptă divină.

Întreagul spectacol este învelit în vicleşuguri psihologice… şi fizice, abureli infantile şi palpitaţii de proporţii „dezechilibrate“, jucate cu o pasiune debordantă şi mult fler.