„A clockwork orange“, sau „Portocala mecanică“, este cu certitudine un film must-see care nu trebuie să lipsească din topul niciunui cinefil. Apărut în anul 1971 în regia lui Stanley Kubrick, el constituie capodopera distopică a cinematografiei secolului XX și redă povestea șocantă a unui sistem îmbibat în sânge care încearcă să oprească violența prin violență.
Într-un viitor apropiat, Londra pe care noi o știm a fost transformată în centrul unei lumi distopice, în care rata criminalității crește alarmant. În acest amalgam de vandalism se află și Alex DeLarge, interpretat de Malcolm McDowell, șeful unei găști de tineri delincvenți numiți „the droogs“. Printre pasiunile acestora, se numără consumul de droguri, faptele criminale, „ultra-violența“ și… muzica lui Beethoven?
Carismatic și inteligent, dar mânat de tendințele sale sociopate, Alex își conduce complicii la executarea mai multor crime. Printre victimele agresiunilor acestora se găsesc familia scriitorului F. Alexander (Patrick Magee), un vagabond și o bătrână bogată pe care Alex o ucide.
Urmărit de ofițerul P. R. Deltoid (Aubrey Morris), pentru executarea unor delicte minore, Alex își pierde autoritatea față de gașca sa, care îl desconspiră. Astfel, este condamnat la 14 ani de închisoare pentru omorul bătrânei și desemnat de Ministrul de Interne al republicii subiect al unei noi tehnici de vindecare a delincvenților: Tehnica Ludovico.
Alex devine în acest mod victima unui tratament crud ce implică drogarea pacientului, care este mai apoi forțat prin metode inumane să urmărească scene violente în timp ce ascultă muzica lui Ludwig van Beethoven. După două săptămâni, terapia are succes, dar subiectul este transformat într-o „legumă“, fiind deposedat de voința sa umană.
Eliberat din închisoare, protagonistul trece printr-o serie de întâmplări ce dovedesc că succesul Tehnicii Ludovco a fost de fapt unul pe termen scurt și că natura sa violentă a triumfat în faţa opresiunii sistemului.
Filmul este bazat pe romanul din 1962 al lui Anthony Burgess cu același nume pe care nu îl redă în totalitate. Filosofia din spatele peliculei este constituită de o satiră la adresa practicilor de tip psihologic, la care autoritățile sistemelor totalitariste supun criminalii. Totodată, aceasta face de multe ori spectatorul să se întrebe unde se află limita dintre bine și rău.
„A clockwork orange“ a fost apreciat de critici și a câștigat cinci premii între anii 1971-1972, printre care se numără și premiul pentru cel mai bun film acordat de New York Film Critics Circle în 1971. Succesul său a fost sporit apoi de patru nominalizări la premiile Oscar în anul 1972.
Pelicula este considerată triumful afirmării violenței în cinematografie, stârnind controverse puternice la vremea apariției sale. 33 de ani mai târziu, a rămas o emblemă a genului distopic și a inspirat zeci de artiști din diferite domenii prin imaginea sa șocantă, dar totodată captivantă.