Teen Press 
foto: Cristina Guja – colaborator foto
Pe 17 ianuarie, Cineclubul „LUNI de FILM“, din cadrul Noului Cinematograf al Regizorului Român (NCRR), prezintă ecranizarea în alb-negru a unei drame istorice foarte semnificative filmografiei româneşti, „Pădurea spânzuraţilor“, adaptată după romanul cu acelaşi nume şi după nuvela „Iţic Ştrul, dezertor“, ale lui Rebreanu.
Filmul aduce în prim-plan povestea unui ofiţer din armata austro-ungară, povestea lui Apostol Bologa (Victor Rebengiuc). Totul începe de la spânzurarea unui ceh, Svoboda, condamnat la moarte de către curtea marţială. Se-ntâmplă că Bologa a fost obligat să ia parte la această asasinare, lucru ce l-a marcat profund, mai ales datorită credinţei sale aprinse în Dumnezeu. Cu mari regrete că a văzut această scenă, îşi aminteşte de îndemnurile tatălui său de a nu-şi trăda niciodată poporul.
Astfel că, în urma unei cereri de transfer respinse, dezertează din armata română. Şi, totuşi, războiul nu este tot! Pe parcursul întregii acţiuni se remarcă povestea de iubire trăită de Apostol Bologa şi Illona (Anna Szeles), aşa oscilând ambele personaje între dezamăgiri şi rare momente fericite.
Lăsând de-o parte acţiunea filmului, mai important este ceea ce s-a întâmplat în aceeaşi seară, în acelaşi cinematograf, cu aceeaşi ocazie: Liviu Ciulei – regizor şi actor (în rolul lui Klapka) al acestei pelicule – şi Victor Rebengiuc, principalul protagonist, au onorat mulţimea din sală cu prezenţa dumnealor.
Rebengiuc a stat la dispoziţia publicului înainte de începerea filmului. Acesta a împărtăşit sălii multe lucruri interesante, precum şi faptul că, iniţial, Şerban Cantacuzino juca rolul lui Apostol Bologa, şi nu el. Iar cum nu se putea altfel, domnul Victor Rebengiuc a adus zâmbetul pe buze întregii săli, prin umorul său aparte. Să mai menţionez chiar că înainte de a-şi face ieşirea şi-a cerut scuze că încă mai activează? 🙂
Cât despre domnul Liviu Ciulei, ei bine, acesta şi-a luat aproximativ jumătate de oră la sfârşitul programului, pentru a comunica deschis cu publicul. De altfel, şi dânsul a avut o groază de împărtăşit, mai ales că cei din sală erau oameni devotaţi lui, ce nu se mai săturau a-i adresa întrebari. Şi la drept vorbind, îi înţeleg perfect! Doar îl aveau în faţă pe unul dintre cei mai mari regizori români, care a obţinut cu pelicula „Pădurea spânzuraţilor“ (căci despre asta este vorba) o mulţime de premii, dintre care cel mai valoros este aurul de la Cannes, în 1965!
Fără alte comentarii, a fost o seară pe cinste pentru toţi cei prezenţi, iar dacă nu vă număraţi printre aceia, vă recomand cu toată darea de inimă să vizionaţi, cât mai curând, acest film.
