Bunul simt si un colac de salvare

bunul_simt_colac_de_salvare-roxana_leocovici-fotoreporter-teepress

de Cristina Dinescu – redactor
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter

Ţi s-a năzărit să mergi la film. Tragi pe tine o pereche de pantaloni, o bluză, îţi iei telefonul şi ieşi din casă. Nici nu ai scos bine capul pe uşă, că un iz „îmbietor“ îţi gâdilă nările şi-ţi mută nasul din loc. Evident, vecina de la apartamentul 12 a uitat din nou să închidă uşa de la ghena de gunoi. Îţi ţii respiraţia şi deschizi uşa de la lift, încântat(ă) fiind că în sfârşit vei apuca să iei o gură de aer curat… Cum ieşi din bloc, faci stânga şi te îndrepţi spre staţia de RATB. În drum spre troleibuz, observi în faţa ta o doamnă dichisită, care merge pufăind neîncetat dintr-o ţigară slim. După un moment de indecizie, stimata doamnă aruncă pe jos ţigareta parţial fumată, convinsă fiind că cineva trebuie să cureţe după ea. Când ajungi în staţie, descoperi că maşina tocmai a sosit, aşa că te îndrepţi spre uşile deschise şi aştepţi să urci scările. În troleibuz locurile încep să se ocupe, iar când vezi că toată lumea s-a aşezat, te decizi să te odihneşti pe locul din faţa ta. La următoarea staţie, o bătrână, care nici nu se urcă bine în maşină, te trage de mânecă să te dai la o parte, pe motiv că ea este în vârstă şi are dreptul să stea jos. Dreptul doamnei fiindu-ţi aruncat în faţă într-o asemenea manieră, te ridici şi îi cedezi locul, pe care (probabil) oricum i l-ai fi cedat câteva secunde mai târziu. Când ai ajuns la destinaţie, cobori din maşină şi te îndrepţi spre mall/cinematograf. După ce în sfârşit ai cumpărat biletul, intri în sală şi aştepţi cu nerăbdare filmul, când, deodată, în spatele tău, răsună o melodie ce îţi zgârie timpanele, dar pe care nimeni nu se grăbeşte să o închidă. Şi aşa ziua continuă şi tu continui să fii înconjurat de nesimţire…

Oameni buni, bunul simţ încă mai există! E undeva ascuns în fiecare dintre noi, dar problema este că prea puţină lume se străduieşte să-l scoată la lumină. Mulţi se uită în jur şi se plâng de nesimţire, dar nimeni nu ridică un deget să rectifice ceva. „Cu o floare nu se face primăvară“ – ştim asta, la fel de bine cum ştim că lumea copiază, dar, din păcate, niciodată ceva bun.

Avem multe de recuperat în ceea ce priveşte bunul simţ, dar nimic nu-i imposibil. Aruncăm un colac de salvare peste bord şi-l ajutăm să nu se înece. Trebuie doar să ne propunem…

Recommended Articles

2 Comments

  1. Cat de bine se potriveste articolul cu ce mi s-a intamplat mie azi! Am venit cu ratb-ul acasa, si de fiecare data trec pe langa o piata..unde toti batranii cu sacose care vin langa scaunul tau, se inghesuie in tine, doar doar sa ii dai locul. Mai si merg cu o ruta unde igiena nu prea e la ordinea de zi, deci stai sa vezi cum e sa-ti fie mutat nasul din loc timp de 15 minute. Dar asta e situatia. Asa, si la statia de la piata se urca mai multi mosi, dintre care care unul mi-a zis “domnisoara imi dai locul?” ce puteam sa zic? “bine, ca sa nu zici ca sunt rea”, apoi imi zice ca “nu sunt rea, ca sunt foarte rea”…umm ok? si apoi bineinteles ca ii zic ca eu macar platesc abonament, apoi imi zice “esti o nesimtita, asta esti”. am ramas masca, o data ce s-a vazut asezat ma face nesimtita. 😐 N-am vrut sa ma cert, asa ca n-am mai zis nimic. Dupa o singura statie de mers, mosul se ridica sa coboare la a 2-a. 😐 Imi venea sa-i zic cateva atunci..si totusi lumea din jurul meu a observat ca nu m-am mai asezat la loc, dar nici ei nu au venit sa se aseze. Tips: incercati tramvaiul ca e mai lung, sau autobuzul (locurile duble, niciodata cele singure, iar zona mijloc-fata e a batranilor, asta e o lege nescrisa).

    Azi nu am vazut gunoaie pe strada, a viscolit prea mult ca sa pot vedea mai departe de 1 m in fata mea, insa zilele trecute am vazut tot ce se putea vedea aruncat pe jos.
    Cat despre nesimtire, eu una nu am ce face, decat sa-mi ajustez comportamentul, lucru facut deja. Daca vad pe cineva din jur, ca arunca ceva pe jos, de exemplu, ce pot sa fac? Sa ma opresc si sa ii atrag atentia..atunci bineinteles va incepe sa tipe la mine, si o sa iasa show pe strada. Cu oameni ca ei nu ai cum discuta. As putea sa ii arunc o privire urata totusi.
    Foarte bun articolul, arata foarte bine cum te intalnesti cu nesimtirea la fiecare pas in Romania, si totusi o sa dureze mult si bine pana o sa se schimbe ceva, deja vad multe lipsuri la unele grupuri de adolescenti (cu precadere rromi).

    1. Cristina Dinescu - redactor

      Mersi pt apreciere…:) E adevarat, o sa dureze mult pana or sa apara niste schimbari!

Leave a Reply

Your email address will not be published.