Ana Maria Abaluta 
foto: Bogdan Mihai – seminarist
Iubesc teatrul încă din clasa a VI-a, aşa că atunci când colegul meu mi-a spus de acest festival, nu am putut să nu mă duc.
Festival unde, după cum veţi putea observa în rândurile ce urmează, am reuşit să stăm de vorbă şi cu Mihai Mălaimare, actor şi director al Teatrului „Masca“.
Teen Press: Ne-aţi putea spune cum aţi început cu această meserie, cum aţi ales-o?
Mihai Mălaimare: Te naşti actor! Nu este o meserie, este o artă! O artă pentru care eşti născut, realizezi că trebuie să îţi respecţi destinul, te perfecţionezi, treci prin cursuri, prin şcoli, iar finalmente ajungi actor! Nu este o reţetă care este aplicabilă tuturor!
T.P.: Deci dumneavoastră v-aţi dus prima dată la actorie, nu v-au îndrumat părinţii?
M.M.: Sunt poveşti interesante şi legate de ideea de a fi actor, dar, repet, este un destin care se împlineşte indiferent dacă te întâlneşti cu oamenii care îţi jalonează viaţa sau pur şi simplu te afli prins în nişte situaţii care te fac să alegi acest drum. Lucrurile par a fi scrise oarecum!
T.P.: Vă mai aduceţi aminte care a fost prima piesă în care aţi jucat?
M.M.: Sigur, se numea Goguţă. Eram în clasa a V-a şi jucam rolul lui Goguţă. A fost o scenetă care a concentrat într-o capsulă a timpului tot ce avea să se întâmple cu mine după aceea!
T.P.: Ce părere aveţi despre acest festival?
M.M.: Este un festival care a adus în România statuile Vivante, punând Bucureştiul la egalitate cu marile capitale Europene din acest punct de vedere!
T.P.: Cum vi s-a părut această ediţie?
M.M.: A fost o ediţie bună, a adus foarte multă lume, a adus foarte mulţi din fanii teatrului „Masca“, ediţie care, din punct de vedere calitativ, este net superioară tuturor. Una peste alta, ţinând cont de dificultăţile pe care le-am întâmpinat, rezultatul este pozitiv!
T.P.: Cum reacţionează publicul?
M.M.: Publicul reacţionează excelent, în mare! Desigur, sunt şi excepţiile rivale, dar acestea sunt în minoritate, aşa că pot fi neglijate.
T.P.: În ce spectacole v-ar putea vedea cititorii noştri în viitorul apropiat?
M.M.: În toate spectacolele teatrului „Masca“ în care joc. Totuşi, noi acum suntem înainte de concediu, mai avem o lună, jucăm în parcuri, în turnee prin ţară şi ne vom întoarce în sală abia în octombrie.
T.P.: O ultimă întrebare, ce le-aţi putea transimite tinerilor?
M.M.: Să nu repete experienţa părinţilor! Să meargă pe propriul drum, să aibă încredere în destinul lor, iar un scop ar fi să readucă în ţară dialogul şi civilitatea!
T.P.: Mulţumim pentru timpul acordat!
M.M.: Cu drag!
Ajunşi în Herăstrău, ne-am integrat rapid şi nu îmi puteam scoate din minte faptul că trebuie neapărat să scriu despre acest eveniment.
„Noi ne ocupăm de spectacole de statui Vivante din 2004. Atunci a fost realizat primul spectacol de statui Vivante al Teatrului. Ideea realizării unui festival a venit atunci când am intrat într-o legătură extrem de puternică cu Campionatul Mondial de Statui Vivante din Olanda. Am ales parcul Herăstrău pentru că, încă din ’90, de când s-a înfinţat Teatrul, cartierul general, ca să spun aşa, al spectacolelor acestui teatru a fost parcul mai devreme menţionat, având un acces tehnic mai facil. Cât despre public, acesta este încântat şi a început să fie din ce în ce mai numeros!“, spune unul dintre organizatorii festivalului.
Oamenii au fost impresionaţi de mişcările actorilor ce jucau rol de statui, mişcări ce erau perfect controlate şi în spatele cărora se vedea că se află ore întregi de exerciţiu.
Actorii stăteau pe poziţie timp de 40 de minute, cu perioade de două minute în care rămâneau neclintiţi, apoi urmau 20 de minute de pauză.
În toate cele trei zile de festival, în jurul orei 22:00, actorii au coborât de pe scena şi au preluat rolul interpretat zi de zi, rolul de a fi ei înşişi.
