Teen Press
foto: Raluca Gavrila – seminarist
Deşi petru mulţi data de 13 septembrie semnifica începutul ultimului weekend din vacanţa de vară, au fost câteva persoane care nu s-au lăsat prinşi în „braţele melancoliei“. În jurul orei 9:30, o groază de bucureşteni hotărâţi să profite de cele câteva „clipe de libertate“ rămase s-au aflat în parcul Kiseleff, pentru a porni în cursa „Color Run“.
Cum veneai dinspre şosea spre parc, puteai simţi liniştea de dinaintea furtunii (sau cel puţin de dinaintea norului de praf colorat). Totul era pregătit pentru maratoniştii gata să se ia la întrecere cu „distracţia“. Cu cât te apropiai mai mult de locul de „Start“ auzeai muzica ce te energiza şi vedeai lumea cu tricouri inscripţionate cu numere, gata să pornească cât mai repede.
La cursă erau prezente persoane de toate vârstele şi chiar oameni veniţi din alte ţări, toţi dornici să ia parte la acest eveniment extrem de „pestriţ“. Mămicile îşi aduseseră copiii, fie ei în cărucioare şi cu suzeta în gură sau liceeni în toată regula, ca să participe şi ei. Am găsit oameni care purtau peruci de claun, urechi de iepure sau bărbaţi care purtau tutu-uri. Până la urmă, toată lumea se murdărea, aşa că ce mai conta cu ce erau îmbrăcaţi? Scopul era să se distreze.
La ora 10:00 s-a dat drumul primei serii de alergători care a pornit în cursa de cinci km. Nerăbdători să ajungă la vopseaua ce avea să le dea culoare, erau priviţi de către rude, prieteni şi restul oamenilor care veniseră pur şi simplu să vadă cam despre ce era vorba în tot acest eveniment. La „punctele de colorare“ o echipă de voluntari era pregătită să improaşte pe toată lumea cu praful care a ajuns în cele din urmă şi pe şosea.
Pe la 11:00 cursa s-a terminat după ce toate cele cinci serii de alergători au ajuns la punctul de „Finish“. Dacă te-ai fi aflat prin zonă, ai fi fost întâmpinat de o masă de oameni mai plini de energie decât la începutul cursei, parcă toţi aruncaţi într-o piscină aflată la capătul curcubeului. Dacă asta nu te impresiona, atunci zâmbetele şi fericirea care li se citea pe faţă sigur te-ar fi dat gata.
Apoi, toată lumea care se implicase în maraton (one way or another) s-a strâns lângă scenă, aşteptând nerăbdătoare concertul susţinut de „ROA“. Între timp însă, oamenii adunaţi acolo au aruncat în aer pliculeţele cu praf colorat pe care le primiseră la început, formând astfel un nor masiv şi colorat, preponderent roz. Atunci, nimeni n-a mai avut scăpare „atacului culorilor“ şi a trebuit să se supună majorităţii. Concertul s-a terminat în jurul orei 13.00 şi concurenţii au început să se îndrepte spre casele lor, fericiţi, în ciuda prafului care le intrase în ochi, gură şi probabil şi în suflete.
A fost un eveniment reuşit, având în vedere că nu doar cei care au participat la cursă au plecat mai coloraţi decât veniseră. Singura problemă a fost că evenimentul nu a fost chiar liber publicului, în zona cu scena fiind perimsă doar intrarea oamenilor implicaţi în maraton. Anyway, dacă n-ai fost, trebuie să participi la ediţia următoare. Iar dacă ai fost, sigur te vei întoarce cu toată gaşca ta de prieteni, gata să băgaţi câteva haine la spălat.
