„Colectiv se va transforma în poezie pe 13 februrie!“ – așa ne promisese Marcel Bostan, solistul formației Alternosfera și s-a ținut de cuvânt.
Revista Metalhead a organizat un concurs, în care fanii își puteau vota trupa preferată, albumul favorit și cea mai bună formație nou-înființată din România, toate acestea la categoria rock alternativ.
În urma voturilor publicului, câștigătorii premiului Best Romanian Alternative Rock Band au fost băieții de la Alternosfera din Republica Moldova, trupa Mercedes Band din Sfântu Gheorghe a câștigat premiul Best Romanian Alternative Rock Album, iar premiul Best Romanian Alternative Rock Newcomer le-a revenit celor de la Pinholes din Iași.
Dacă nu ați ascultat până acum Pinholes, aflați că acești băieți au un stil grunge, care îți ajunge imediat la suflet. Deși sunt din provincie, au fost primiți foarte bine de către publicul bucureștean, lucru pe care aceștia l-au apreciat foarte mult. De remarcat este că reușesc să alcătuiască o echipă omogenă și cu atitudine, deși o parte din ei sunt implicați și în alte trupe: solistul Vladimir Ivanov și toboșarul Alex Neagu au format împreună cu Bobo Burlăcianu „The Brad Pits“.
În concertul de la București, care a început în jurul orelor 21.00, Pinholes a cântat și ne-a încântat cu melodii precum: „Poza“, „Dincolo de rai“, „Balada împăratului ros“ sau „Dialog“.
În continuarea programului a urmat Mercedes Band. Ei au interpretat mai multe piese de pe albumul „Cu ochii închiși“, datorită căruia au au câștigat premiul, printre care: „Lovește“, „Alb-negru“ și „Flori neculese“. Spre încântarea publicului, ei au cântat și cover-urile celebre „Aerials“ de la System of a down și „Killing in the name“ de la Rage against the machine.
După o așteptare bine-meritată, și-a făcut apariția și cea mai iubită și importantă formație din această seară, Alternosfera. Deși sunt în plin turneu, băieții s-au străduit să ajungă și la acest concert, spre bucuria fanilor.
Ei nu au stat prea mult de vorbă, ci au făcut ce au știut mai bine: ne-au trecut prin toată discografia trupei, cântând melodii de la începuturile lor: „Orașul 511“, „Wamintirile“, piese de pe al doilea album: „Ne unește, ne desparte“, „Închisoare albă“, cât și de pe cel de-al treilea: „Deja străină“, „Mută“ și de pe cel mai recent, Epizodia: „Nepoata lui Gagarin“, „Singurătate“ și „Epizodia“. Fanii nu s-au lăsat mai prejos, interpretând cu însuflețire fiecare melodie alături de preferații lor. Desigur, am avut parte și de un bis de excepție, cu melodiile „Visători cu plumb în ochi“, „Aruncă-mi“ și „Columb“.
Am reușit să stăm de vorbă cu cei doi fondatori ai Alternosferei, și anume Marcel Bostan și Marin Nicoară.
Reporter.: În primul rând, felicitări pentru premiul Best Romanian Alternative Rock Band. Ați fost surprinși de această veste?
Marcel Bostan: Da, sigur, am fost surprinși. E destul de controversată treaba cu aceste premii, pentru că de obicei participă la concursuri de genul trupele locale. Noi ne considerăm a fi o trupă din Republica Moldova, iar prin urmare suntem aici în vizită, am cântat și am plecat, dar având în vedere că Republica Moldova și România formează același spațiu cultural, cred că pe acest lucru s-au axat băieții de la Metalhead și au nominalizat Alternosfera. Într-un final, noi suntem foarte bucuroși că am obținut acest premiu, fiindcă Metalhead nu e o publicație oarecare, e chiar una notorie pe filiera metal-ului și a industriei rock și e un lucru care ne bucură. La noi, în Republica Moldova, nu sunt așa platforme ca Metalhead, la fel de vizitate și de populare.
R.: Dar acum cred că toată Moldova e mândră de voi.
M.B.: Noi suntem foarte absenți în ceea ce privește spațiul mediatic în Republica Moldova. Ne dăm tot interesul absolut să fim prezenți la radio posturi sau televiziuni.
R.: Știu că lucrați la un nou album, și anume ultima parte din Epizodia. Ce va aduce nou acesta?
M.B.: Da, și nimeni nu ne dă pace să lucrăm la el, toți vor să venim în concerte. Într-un final o să scoatem la capăt această trilogie, sperăm în cele din urmă să se și rezolve. Cred că o să repar și piesa, e oarecum destul de complicat într-un răstimp mic să ai și piese noi. E un proces foarte important. Ai mii de opțiuni să îl faci mai mare, mai bine. Noi acum adunăm.
R.: Deci rămâne stabilit să se lanseze videoclipul pe 24 februarie de la Epizodia?
M.B.: Dacă nu pică YouTube-ul, cred că da (n.r.: râde).
R.: Ce ne puteți spune despre acesta?
M.B.: Am filmat la mare, în luna mai, pe o plaja de lângă Constanța, infernală din punct de vedere al țânțarilor. Eu nu știam că există locuri atât de bântuite de „animăluțele astea drăguțe“ – deci de la ora 7.00, cum pleca puțin soarele, apăreau și erau chiar mai stresanți ca noi. Ei nu doreau doar sângele nostru, ei ne atacau! Nu știam de asta în prima seară, când am venit și eram cazați chiar acolo, ca să fim mai aproape de plajă, să ne permitem să ne mișcăm din Constanța la locație. Știam că avem timp fix până la 7.00, când pleacă țânțarii și noi trebuie să fugim. Erau activi de la 7.00 până la 10.00. Noi aveam echipament foarte mult, pe care nu îl puteam lăsa pe plajă și trebuia să îl strângem, că te papă țânțarii. Noi eram îmbrăcați cu tot felul de haine, să ne protejăm, elementar mai aveam doar ochii liberi. Era infernal din punctul ăsta de vedere. Și imediat după două zile de filmări, am avut concert la Iași. Fiind începutul lunii mai, când oamenii nu pleacă pe nicăieri, nu sunt bronzați, dar noi eram arși. Zici că eram niște băieți care au venit de la prășit. Sunt și poze pe net în care noi eram roșii cu ochii înflorați, iar oamenii albi.
R.: După lansarea albumului, vă veți axa mai mult pe concerte sau plănuiți realizarea altui disc?
M.B.: Situația este în felul următor – orice trupă are practic trei activități: repetiția, înregistrările în studio și concertele. Ele trebuie să fie egal distribuite. Trebuie să te afli suficient de mult în concerte, la fel de mult să exersezi și să lucrezi la înregistrări. Dacă uneia dintre aceste părți nu i se acordă destulă atenție, atunci formația intră într-un soi de degradare. Dacă nu lucrezi în studio, înseamnă că nu produci nimic nou, iar dacă ești doar în studio și în repetiții nu lucrezi concerte, înseamnă că nu ai public sau nu ești solicitat și tot așa. Deci, trebuie să fie foarte bine dozate acestea. Ce o să facem noi după ce o să terminăm Epizodia? O să lucrăm concerte, o să înregistrăm și o să repetăm la fel de mult. Dacă o să fie cazul să scoatem un nou album, facem și asta.
R.: Ce trupe sau artiști v-au influențat în definirea stilului vostru?
M.B.: Știi care e chestia, multe trupe încep de la cover-uri. Vin tineri și învață pe o trupă străină să facă piesele lor. Noi niciodată nu am cântat un cover, numai dacă eram în stare de ebrietate avansată la repetiții sau la vreun party și erau foarte mulți prieteni, atunci poate făceam un junk cu elemente de la interpreți din diferite genuri muzicale… chiar și pop. Era mai mult de fun. Fiecare dintre noi ascultă artiști diferiți, eu nu mă pot limita la câțiva.
Marin Nicoară: De la grunge-ul din ’90…
M.B.: Da, depinde de stare, pot asculta și Beatles, până și Tool și chestii mai interesante. Așa, în mod normal, sunt foarte multe trupe interesante și în Rusia, noi fiind acoperiți de spațiul lor mediatic și pătrunderea posturilor TV și de divertisment rusești, ca în toate țările fost-sovietice. În mod normal, sunt și trupele respective, bine-cunoscute. Cred că depinde de perioadă… În ’99, când am auzit prima oară Deftones, toată lumea: „woaa!“ și tot așa.
M.N.: E și normal dacă te gândești așa.
M.B.: În ’94 când am auzit Nirvana ne-am speriat și am spus vai de mine, ce-i cu textul ăsta, „Rape me“?! Păreau niște chestii foarte ciudate.
R.: Ce credeți că are Alternosfera aparte față de alte formații care cânta același gen de muzică?
M.B.: Nu știm, voi să ne spuneți ce avem noi aparte. Noi suntem destul de modești, e normal. Eu nu pot spune ce are Alternosfera aparte, dar pot spune că noi facem totul cu maximum pendantism. Nu avem lucruri pe care să le trecem cu vederea, lucruri neimportante.
R.: Deci sunteți meticuloși.
M.N.: Meticuloși și curajoși.
M.B.: Și modești!
R.: Ați dori ca Alternosfera să fie difuzată mai mult pe posturile de radio sau canalele de muzică de la TV?
M.B.: Totul este relativ. Eu vreau ca Alternosfera să producă foarte multă muzică. Dar, de exemplu, noi când am scos în 2007 „Visători cu plumb în ochi“, nu l-am promovat absolut deloc. A fost o perioadă mai complicată pentru noi, sistemul de valori a suferit anumite schimbări, noi am întrerupt activitatea cu o parte din managementul trupei, am revăzut pozițiile. Nu am mediatizat deloc albumul, iar în 2010 când am revenit în România cu primul concert, albumul era foarte bine primit, piesele se cunoșteau și se cântau. Eu nu mă așteptam.
Noi trăim în timpurile în care radio posturile și televiziunea sunt foarte importante. Acum, datorită internetului, dinamica schimbului de informație este de sute de ori mai mare. În anii ’90, trebuia să îți cumperi un CD sau să stai la un radio post și să schimbi banda ca să prinzi un Sting și să îl înregistrezi pe casetă. Acum, e mult mai simplu. Dacă vrei să găsești pe internet Melcul din Monstrul Encorporated, îl găsești. YouTube-ul rupe Sound Cloud-ul și toate site-urile astea sociale. Nici Facebook-ul, nici celelalte nu lucrează în defavorul artiștilor, dacă vorbim despre piraterie. Pirateria nu e un lucru rău – dacă ești piratat înseamnă că ești solicitat, și totodată internetul lucrează în favorul artiștilor. Acolo este foarte mult trash. Tehnologiile sunt atât de avansate, că oricine în liceu poate să facă un studio. Eu mi-am cumpărat un microfon, l-am pus în liceu, am avut ambianță, am cântat două note, le-am prelucrat și gata. Foarte mult trash.
Cu televizorul este mult mai complicat. Televiziunea și radio posturile în mare măsură lucrează pentru bani, pentru publicitate, ca să trăiască. Acum, când tu vii și spui: „Eu sunt drăguț, frumos, luați-mă în întreaga rotație“, nu merge, pentru că în Ucraina rotațiile sunt toate plătite. Oamenii bagă bani nebuni în asta. Televiziunea sau oamenii importanți, directorii de programe lucrează ca un branch pentru artiștii care nu au banii sau voința să plătească chestiile astea. Eu cred în puterea cuvântului și în puterea muzicii. Poți fi blocat de lucrurile exterioare, radio posturi, oameni care au interese, tot felul de promoteri care nu vor ca trupa X sau Y sa ajungă pe o scenă, dar ei sunt absolut ineficienți când tu ai muzică și ai public. Nimeni nu poate să te oprească. Muzica este ciocanul care sparge gheața. Radio posturile și televiziunea nu sunt vital necesare pentru existența unui colectiv și pentru popularizarea muzicii acestora.
R.: La momentul actual, aveți vreo propunere de colaborare cu alți cântăreți?
M.B.: Sunt vreo două, dintre care una mai serioasă. Să vedem. Sunt câteva idei, rămâne să discutăm. Totul e mult mai complicat și totodată foarte simplu, dar nu pot spune ce o să iasă. Pe mine mă interesează albumul. Mai lucrăm la două concerte și după aceea ne concentrăm pe album. Dacă între timp reușim să realizăm o colaborare cu alți artiști, vedem.
R.: Și când va fi gata albumul?
M.B.: În luna mai sperăm să reușim să intrăm cu el în turneu. Până atunci, nu dormim vreo două luni.
R.: Dar când dați drumul la înregistrări, inspirația vine de la sine?
M.B.: Nu suntem tot timpul inspirați. Piesele nu se produc în repetiții, pentru că nu toți se focusează, unul vine de la lucru, altul cu problemele de acasă – nu poți să lucrezi cu oamenii care sunt defocusați de la studio. Când lucrezi în studio, toată lumea a uitat de probleme și se lucrează.