Teen Press 
foto: librariaonline.ro
Un titlu vag ce nu spune prea multe, dar un conţinut ce te şochează din primele idei, o carte scrisă prin bătaia ochiului stâng alături de durerea fiecărei clipe trăite, o poveste despre cum ar trebui să preţuim viaţa.
Bauby a fost un scriitor de 43 de ani ce a aflat, după un cumplit atac cerebral, faptul că suferea de „sindromul locked-in“, sindrom ce s-a remarcat în viaţa lui ca o paralizie, putând comunica doar prin simpla clipire a ochiului stâng (mod prin care a scris această carte şi o alta în 1994 „Raoul Levy, un aventurier du cinema“).
Pare şocant, dar este un adevăr, un adevăr sumbru şi îngrozitor, nedorit de vreunul din noi, un adevăr ce te pune înaintea multor semne de îndrebare.
Acestă carte a fost scrisă cu multă greutate de Baudy în jurul anului 1996, iar asta doar pentru a ne ajuta să facem faţă propriei morţi şi de a înţelege ce înseamnă, de fapt, să fii viu.
Presupun că vă întrebaţi de ce se numeşte „Scafandul şi fluturele“. Ei bine, scafandrul era regăsirea autorului, deoarece costumul de scafandru pentru el îi reprezenta boala ce îl ţinea închis într-un corp vegetativ, iar fluturele era reprezentarea renaşterii dintr-o viaţă de om sănătos, în care era un simplu scriitor, într-o viaţă de sclavie a paraliziei, în care tot ce mai putea să facă era realizarea şi căutarea scopului său în viaţă.
Pot spune cu sinceritate că acest om pentru mine reprezintă un erou. Reprezintă un erou deoarece nu a renunţat şi nu a lăsat ca acea boală să îl transforme într-o legumă veştejită, deoarece s-a luptat cu boala pentru a ne arăta că nu trebuie să ne fie frică de moarte. Jean-Dominique Bauby rămâne un erou în sufletele celor ce au citit această carte.
Amintiţi-vă la fiecare început de pagina că a fost scrisă pentru noi, pentru voi şi pentru această viaţă ce pe el l-a condamnat!
Lectură plăcută!
