Teen Press 
„Let us die young or let us live forever, am țipat. Nu vreau să mor și să ratez tot ce-i mai frumos pe lumea asta. Vreau să citesc toate cărțile bune și să învăț să cânt la vioară sau la pian și să am o trupă și să văd lumea. Vreau să nu îmi fie frică de avioane. Vreau să scriu un roman vulgar, trist și nepotrivit despre iubirile mele atât de speciale și să îmi dau cu el în cap când o să vină o grămadă de oameni la mine și o să-mi spună că s-au regăsit. Vreau ca megalomania mea să fie călcată în picioare și apoi să scriu cărți pentru copii.“
Există puțini oameni care nu se mulțumesc cu o viață „așa cum trebuie“. Prea puțini cărora gândul de a se complace le pare îngrozitor. Lor nu le este de-ajuns să-și petreacă timpul făcând ce trebuie, ce spune societatea că e necesar pentru a le fi bine și pentru a fi acceptați. Ei resping ideea unei vieți normale. Nu sunt fericiți cu lumea în care s-au născut, așa că și-o creează pe a lor.
Sonnja, personajul principal al romanului, face parte din distincta categorie. Ea nu pune preț pe averea materială. Vrea fericire și iubire. Refuză ideea că infinitul nu este o posibilitate și iubeste necondiționat, nebunește și nemărginit. Cele mai importante lucruri pentru ea sunt arta, prietenia și dragostea și consideră că ideal ar fi să le găsească pe toate trei într-o singură persoană. Refugiul și-l găsește în vin, țigări și droguri ușoare, dar mai ales în scris. Visează să devină scriitoare. Visează să se (re)găsească. Visează să schimbe lumea, la fel cum V., marea ei iubire, a schimbat-o pe a ei.
În prim plan, stă lupta interminabilă, atât cu dragostea, cât și cu propria ființă a unei scriitoare în devenire. Caracterul complex și stilul de viață haotic al Sonnjei o împiedică să aibă parte de normalitate. Ea își creează propriul haos din care încearcă să scape în speranța că îi va fi mai bine. Dar, să evadezi din dezastru înseamnă să te complaci în normal, iar asta nu îi este caracteristic Sonnjei.
Cu primele pagini, îți dai seama că Sonnja există cu adevărat. Ea trăiește în fiecare din noi. Noi, gruparea confuză, încă aflată la liceu sau facultate. În fiecare din noi există regretul unor iubiri sau vise neîmplinite. Cu toții vrem mai mult, sperăm la mai bine, dar nu știm cum să facem să ajungem unde ne-am propus. Țintim cât mai sus, dar rămânem pe loc, mereu bulversați. Totuși, lucrul cel mai important pe care-l descoperim în Sonnja și totodată, acela care ne apropie ca oameni, este iubirea. Chiar dacă stârnește uragane și cutremure în viața noastră, iubirea este „limita supremă“.
Ana Mănescu trezește ceva în tine. Te zdruncină, te tulbură și te pune pe gânduri. Îți garantez că nu vei fi la fel după ce vei citi „Alter.ego“, dar în asta stă tot farmecul.
Singurul mod de a iubi și de a trăi sincer și conectat cu tine este motto-ul romanului: „Păstrează-ți esența și iubește. În ordinea asta.“
