Teen Press 
foto: librariaonline.ro
Radio Monte Carlo nu difuzează doar muzică, ci este lăcaşul de spovedanie al unui criminal care, prins de lanţurile unei copilării tragice, este motorul ce dă viaţă unei maşini de tortură.
Principatul Monaco ajunge să fie gazda unei serii de crime odioase, dar, în acelaşi timp, intrigante pentru agentul FBI căruia i se pune în braţe un astfel de caz. Indiciile sunt puţine şi subtile: înaintea fiecărei vânatori de victime, criminalul îşi anunţă intenţia printr-o melodie pe postul de radio Monte Carlo, urmată de un pur adevăr – „Eu ucid“. Locul crimei este confesiunea finală, scrisă pe perete cu sângele victimei. Tehnica de tortură nu este nici mai mult, nici mai puţin decât desfigurarea. Asasinul îşi scalpează victima cu foarte multă meticulozitate, greşelile nefiind permise.
După prea multe încercări în zadar de a ajunge la timp, agentul FBI îşi dă seama uşor- uşor de întregul mecanism, dar şi de creierul din spatele acestuia. Când cea mai apropiată persoană moare în faţa ochilor tăi, stingându-se în flăcări, doar nebunia te mai poate scăpa. Scalpurile colecţionate, tăiate cu precizie sunt singurul mod de a-i reda viaţa unei mumii într-o cutie de sticlă, o legătură de mult dezintegrată.
„Eu ucid“ de Giorgio Faletti este o lectură uşoară, fără prea multe detalii implicite. Acţiunea curge cu fiecare capitol, iar finalul este o altă descoperire criminală.
