Mihai Viteazul

FOTO VLAD MUŞETESCU - FOST SEMINARIST FOTO 600x

de Raluca Grigore – redactor
Robert Frunză – redactor
foto: Vlad Muşetescu – fost seminarist foto

Pe Pache Protopopescu, la nr. 62 sălăşluieşte, din 1925 (adică de 84 de ani, dar a fost înfiinţat în 1865), Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“. Vis-à-vis de „Cuptorul cu Lemne“ este intrarea oficială, iar vis-à-vis de „PP 59“, poarta spre curtea liceului.

Dacă alegi intrarea oficială, în faţă ai sala de festivităţi cu aproximativ 1000 de locuri, distribuite în două balcoane şi o sală mare. Aceasta este cea mai mare sală existentă într-o instituţie de învăţământ preuniversitar. Lângă sala de festivităţi găseşti sala muzeu, încăperea unde sunt expuse toate premiile câştigate de liceu. Dintre titlurile ce apar pe diplome enumerăm: premiul „cel mai bun grup“, pentru trupa de teatru Orpheu, premiile II şi III la „Odyssey of the Mind“, locul II la etapa regională Muntenia de dezbateri la echipe şi locul I la vorbitori, iar echipele Pache 2 şi Pache 3 s-au calificat pentru naţională. Mai avem premiul III la competiţia naţională „Tinerii dezbat“, premiile I şi II la festivalul de colinde, medalie de bronz la concursul internaţional Infomatrix, secţiunea „hardware control“ şi premiul II în Germania, la Sindelfingen, la un schimb intercultural organizat de ONU.

În sala Amfiteatru au loc prezentări de facultăţi, atât din România, cât şi din străinătate, ale Crucii Roşii, ale revistei Teen Press şi ale proiectelor elevilor. Cu câţiva ani în urmă, la iniţiativa preşedintelui GE din acea perioadă, Vladimir Nichita, în fiecare joi, aici se înfiinţa Cinemateca Mishu. În cadrul acestei activităţi, am putut viziona unul dintre filmele care şi-a pus amprenta asupra C.N.M.V.-iştilor, „Jeux d’enfants“.

Ajungând la scări, ai de luat o decizie: să urci către bibliotecă, laboratoarele de informatică şi limbi moderne sau să cobori la subsol pentru a vizita unul din cele mai pline de mister locuri. În ultimii ani, subsolul găzduieşte magazia, cabinetul de psihologie, atelierul mecanic, un hol în care se ţin petreceri de ziua liceului şi o încăpere surpriză. Din câte am putut trage cu ochiul, în puţinele momente în care acea sală nu este încuiată, am observat un bazin imens…

FOTO VLAD MUŞETESCU - FOST SEMINARIST FOTO 600x (1)

Pe holul de la etajul întâi te întâmpină expoziţiile foto ale fundaţiei „Floare de Colţ“. Fundaţia a fost înfiinţată în 1995 de către domnul profesor Petre Stoinea, iar membrii acesteia sunt elevi. Împreună au săvârşit peste 85 de proiecte, printre care expoziţii fotografice, acţiuni ecologice şi de ajutorare a persoanelor nevoiaşe.
Tot în această aripă vei găsi şi sala acvariu.

În 1934 a fost înfiinţată, în „Mihai Viteazul“, prima bibliotecă publică şcolară. În timpul bombardamentelor din primăvara anului 1944, cele mai valoroase volume au fost aşezate în două lăzi speciale şi adăpostite într-o groapă amenajată în pivniţa de cartofi a liceului. Astăzi nu se ştie dacă aceste cărţi au fost scoase şi redate bibliotecii. În cazul în care nu au fost ridicate, soarta lor a fost pecetluită când, făcându-se reparaţii, pardoseala pivniţei a fost betonată. Şi în zilele noastre, biblioteca a rămas cea mai mare dintr-un colegiu şi conţine peste 60.000 de volume.

Dacă mai urci un etaj (acum eşti la 2) ajungi la laboratoarele de informatică, centre ORACLE, ECDL şi CISCO. Pe pereţii laboratoarelor se pot observa numeroase diplome obţinute la toate concursurile de informatică existente. Informatica este una dintre materiile la care ne putem lăuda cu olimpici: premiul I la concursul de informatică aplicată şi calificare la etapa naţională, premiul I la concursul de proiecte „Infoeducaţia“ secţiunea „pagini web“ şi premiul III la secţiunea „soft utilitar“. De asemenea, mulţi alţi elevi reuşesc să poarte cu mândrie greutatea şi prestigiul numelui de „Mihai Viteazul“ la materii precum: geografie – participare la internaţionala din Mexic; biologie – participare la internaţională şi premiul II la naţională; istorie, engleză, spaniolă, germană, română, chimie şi fizică.

Tot la etajul doi, vei descoperi sediile Guvernului Elevilor, Interactului, trupei de teatru Orpheu, redacţiei Ziarului Mishu, al fundaţiei „Floare de Colţ“ (FdC) şi sala de repetiţii a corului. Lângă sediul FdC vei descoperi nişte scări ce te vor conduce către camera din turnul cu ceas. Pe ceasul din turn este scris „12 G”. Autorul mesajului este tatăl unui fost elev. Ceea ce este cu adevărat misterios în turn, este că au realizat o sală de internet, dar au fost nevoiţi să renunţe la idee. Motivul neoficial este că, după ce au amenajat locul, calculatoarele nu porneau, deşi totul era corect mufat şi montat (hounted?).

Următoarele scări sunt cele de lângă sala de repetiţii a trupei de teatru. Acestea te conduc către pod. Acum, acolo, nu se mai găsesc decât resturi de ceea ce erau înainte vieţuitoare. Locul geamurilor de la ferestre a fost luat de placaje. Iar seara, pe acoperiş, se adună zeci de pescăruşi gălăgioşi… deşi nu este nicio apă în zonă (ciudat nr. 2!). Sunetul produs de aceştia, penele care cad necontenit şi întunericul de afară sunt o combinaţie puţin înfricoşătoare pentru nou-veniţii în liceu. 🙂

FOTO VLAD MUŞETESCU - FOST SEMINARIST FOTO 600x (2)

Dacă eşti doar un vizitator şi vrei să cunoşti cu adevărat spiritul dovlecarilor, vei alege poarta ce duce spre curtea liceului. O oază de verdeaţă te întâmpină încă de la intrare. Întotdeauna vei găsi cel puţin doi C.N.M.V.-işti pe unul din terenurile de fotbal, volei sau baschet. În pauze, gardul şi băncile sunt neîncăpătoare pentru elevii care vor să se relaxeze. La etajul întâi, unde se află cea de-a doua sală de sport, a existat cu mult timp înainte, pe când liceul avea şi internat, o capelă. Acum doar crucile de la grilajele ferestrelor mai amintesc că acolo a fost cândva un lăcaş sfânt (creepy…). Şi la sport ne putem lăuda cu premii: locul I pe sector şi locul III pe municipiu la tenis de masă, locul I pe sector şi III pe municipiu la volei băieţi şi locul I pe sector la baschet băieţi. Aceste premii au fost obţinute de la începutul anului şcolar 2009-2010.

Însă pe lângă concursurile la care elevii participă şi la care câştigă numeroase premii, aceştia ştiu să se şi distreze. Muzica ce răsună în fiecare pauză din staţia radio a liceului, prin programul Pro FM’ s COOL, este prima care dă tonul la distracţie. De ziua liceului, acesta se transformă în „Şcoala pe Dos“ (detalii în curând…). Cu ocazia acestei zile, în 2000, a apărut un graffiti pe un perete şi chiar şi acum toată lumea admiră opera de artă.

În cazul în care nu mai ai la ce activităţi extraşcolare să participi, te anunţăm că „Mishu“ este liceul cu cele mai multe cafenele în jur. Dintre acestea le enumerăm pe cele mai frecventate: Time Out, Antic, La Margine, PP 59, Puţin din tot, Cuptorul cu lemne, Mirage, HB, La piraţi, Deja fu.
Şi dacă toate activităţile ce se desfăşoară în Mishu, profesorii de treabă, colegii încântători şi numărul mare de locuri de petrecut pauzele nu te-au convins că „liceul meu e cel mai tare“, te invit să ne vizitezi şi să ne cunoşti de ziua Porţilor Deschise sau cu oricare altă ocazie.

Articol publicat în revista Teen Press, nr. 31, noiembrie 2009

9 thoughts on “Mihai Viteazul”

  1. Daca erau asa articole si cand am dat eu la liceu..adica acum 3-4 ani. :-<
    Am ales orbeste un anume liceu x din Bucuresti, numai ca acum sa imi para rau ptr alegerea facuta.
    Oh well, foarte bun articol! ^^

    Reply
  2. si din pacate nu mai admira si acum lumea graffitiul de pe perete… deh… am plecat eu, s-a schimbat la fata “Mishu”

    Reply
  3. da, da, da…
    dar ce părere ai de articol? crezi că se potrivește cu ceea ce înseamnă Viteazul?

    Reply
  4. cel mai tere liceu ever , nu merita sa absolvesti cred k trebuie sa ramai pe veci aici , odata ce devii un dovlecar , esti mereu un dovlecar , pana la sfartitul vietii ,, Mishu’ nu moare

    Reply
  5. mda, Mishu, pot spune ca e unul dintre cele mai triste licee, persoanele de acolo sunt primitive, nu stiu ce e aia lumea din afara, pentru ca atunci cand am intrat la ei nu stiau cum sa se uite mai ciudat la mine pentru ca nu eram din liceu. singurul om de treaba de acolo e directorul

    Reply
    • E o atitudine regasita in multe licee Gabi. Sunt creeate multe comunitati interne. Vorbim aici de licee ca Sava, Viteazul, Lazar, si uneori si Cosbuc care au un simt de apartenenta si unitate foarte puternic. E o atitudine benefica pentru cei din interior, dar de cele mai multe ori din exterior se vede aiurea pentru c anu te primesc in comunitatea lor. Cat de director, Mihai Surdu FTW 🙂

      Reply

Leave a Comment