Liceul meu – Scoala Centrala

Liceul meu - Scoala Centrala

Liceul meu - Scoala Centrala

de Ana Pârvu – colaborator
foto: Andrei Lumpan – colaborator foto

„ L’École, pour être fidèle à son ambition, doit se reinventer tout le temps… “

În mod incontestabil, Școala Centrală nu poate fi asimilată niciunui alt liceu, din niciun punct de vedere. Școala a fost capabilă să se reinventeze de atâtea și atâtea ori, iar generațiile care i-au trecut pragul, datorită instrucției, dar mai ales a lecțiilor de viață primite, au făcut cinste locului în care s-au format.

Fiind amplasată aproape în inima capitalei, împrejmuită de două părculețe propice pentru centraliștii care se întâmplă să mai aibă … sau, mă rog, să-și mai ia câte o oră liberă, Școala Centrală impresionează prin arhiectura în stilul neoclasic, fiind considerată monument istoric, în prezent aproape consolidată…teoretic. În ceea ce privește interiorul școlii, dat fiind faptul că se numără printre cele mai mari din București, pentru necunoscători poate constitui o mică problemă orientarea, în special în partea de subsol care aduce ușor a labirint. Și totuși … pe cât de mare, pe atât de primitoare! Clădirea, creație a marelui architect Ion Mincu, se remarcă atât prin arcade, decorațiunile unicate, cât și prin grădina interioară ce adăpostește un arbore demn de grandoarea locului în care se află.

Liceul meu - Scoala Centrala

Dacă e să vorbim de viața de centralist, un lucru e clar: la noi nu te plictisești! Aproape în fiecare zi se găsește câte un glumeț care cine-știe-ce a mai făcut, reușind să ne scoată din monotonia dimineților interminabile, sau câte un profesor căruia i-a ajuns la urechi vreo poreclă, care eventual e și gresită, și simte cu musca pe căciulă, gândindu-se că parcă de mult n-am mai dat un test.

Liceul meu - Scoala Centrala

Liceul meu - Scoala Centrala

Bineînțeles, nu se poate să uităm de noutățile venite odată cu ultimele „finisaje“, adică super-clopoțelul, altă unicitate de pretutindeni probabil, care parcă anunță deschiderea unei noi case în Mega Image-ul de lângă, (din care apropo, juma’ de liceu își face „aprovizionarea“ de dimineață), decât începerea unei noi ore. A, și, desigur, ultima exclusivitate: cartelele! Acestea vin la pachet cu minunate cozi interminabile formate pentru intrarea în școală. Dar, inventivi cum suntem, cu siguranță vom scoate ceva bun și din asta … poate o mică întârziere la prima oră, cine știe.

Și totuși, când e de glumă e de glumă, iar când nu, este remarcabilă solidaritatea atât între elevi, cât și între profesori, solidaritate de care se dă dovadă în cazuri extreme, cum de-a lungul timpului s-a întâmplat.

Liceul meu - Scoala Centrala

Pentru cei ce au crescut în Școala Centrală, fiind încă din clasa întâi, dar și pentru ceilalți centraliști, cred că este puțin spus că aici se simt că acasă. Pentru cei ce se gândesc să aleagă Școala Centrală în viitor, gândiți-vă bine: altruismul, hiperactivitatea precum și impetuozitatea sunt calități fără de care nu veți promova examenul pe care oricare centralist îl trece la finele liceului. Și nu, nu mă refer la bac, ci la lecția de viață pe care Școala Centrală ne-o insuflă tuturor.

Recommended Articles

10 Comments

  1. Geniala faza cu mega care chiar este adevarata :))).In orice caz merita petrecuti cativa ani in liceul acesta..Aviz noilor boboci :>

  2. Niste lectii de viata intr-adevar uluitoare despre comportamente si atitudini, despre impunere si respect. Sau despre pierderea si celei mai mici urme de respect fata de doamna diriginta…

    1. Nu poti generaliza pentru tot liceul o situatie aparte. Articolul este despre Scoala Centrala, nu despre clasa a 12a … stim noi cat. Asa ca fara referinte personale 🙂

  3. Este bine ca vedem numai partea buna cand am intrat aici aveam o parere buna dar cand am vazut totul din interior mi-am schimbat parerea pentru profesori nu exista respect , este plin de ,, domnisoare fardate” ca sa nu le spun pe nume . In rest despre aspectul scolii nu am ce comenta atata tot ca baile lasa de dorit :-&. Ma bucur ca am avut ocazia ,, sa invat” in Scoala Centrala . Ma bucur ca am avut parte de aceasta ,, onoare” un semestru si nu 4 ani 🙂 Succes tuturor !

    1. Eu de pilda nu am aceasta onoare de un semestru, de 4 ani, sau de 8 ani, ci de 12 ani:). Si au fost momente in care am simtit ca poate locul meu nu e aici, dar pana si adaptabilitatea la un mediu cu persoane de diverse categorii poate fi primita ca o lectie de viata.In fond si la urma urmei, niciodata nu vei putea convietui doar cu persoane care sa-ti placa.
      Cat despre profesori, cu siguranta nu de la toti am avut ce invata, dar exista destui care au stiut sa-si castige respectul si admiratia, cel putin in ochii mei.
      Daca ai fi ramas mai mult, poate ai fi descoperit si ce merita.

  4. Ana iti respect parerea , sincer cand am vazut scoala pentru prima data in noaptea muzeelor am simtit ca aici imi este locul si am plans cand am aflat ca am intrat in Scoala Centrala . Era clar pentru mine ca este o scoala de prestigiu cu elevi si profesori seriosi . Am ramas dezamagita cata ignoranta din partea profesorilor poate exista si de elevi ce sa mai zic …. nu cred ca ai trecut pe la clasele de boboci …. Nu regret experienta pe care am avut-o dar daca ar fi sa am de ales inca o data intre Scoala Centrala si alt liceu nu as mai face aceasta alegere. Aspectul scolii si prestigiul vazut din exterior m-a incantat cand am vazut totul din interior am ramas socata . Unii profesori sunt de nota 10 nu am ce spune , iar altii iti lasa un gust amar. Sti ce strica scoala si o sa-i distruga definitiv prestigiul conducerea … Imi pare rau ca spun asta poate tu esti o fosta eleva sau chiar o doamna profesora? 😀 cu tot respectul poate in perioada cat ai fost aici exista disciplina acum nu mai exista . Eu una am ramas cu un gust amar ….Nu vreau sa denigrez pe nimeni si nici scoala este doar parerea mea 🙂

    1. Nu sunt fosta eleva si nici profesoara, sunt in clasa a 12a, so cred ca stiu destul despre atmosfera din scoala la momentul actual. Si da, evident, fiecare cu parerea lui, macar aici sa exercitam spiritul democratiei.
      Eu ti-am expus doar un punct de vedere . Nicaieri nu vei gasi totul roz, insa in mod evident exista subiectivitate in parerea mea. Dar daca tinem cont si de perioada petrecuta in acest liceu eu una pot spune ca aici m-am format si as mai lua-o fericita de la capat.
      Anyway, iti respect parerea, apreciez ca ai expus-o si totodata regret ca n-ai prins si partea buna a Scolii Centrale 🙂

  5. Cosmin Pasnicu

    Stilul arhitectural al Scolii Centrale este neoromanesc nu neoclasic.

  6. ” Clădirea Universității București, a fost construită în stil neoclasic ca și Hotelul … a fost inițiată de Ion Mincu, aceasta fiind numită și stil neo-românesc ” (citat wikipedia, cu explicatii complete poti gasi). L-am dat pt ca e vorba tot de Mincu. Stilurile se confunda, dat fiind faptul ca stilul neoromanesc s-a “inspirat” din cel neoclasic.

  7. Te rog frumos sa dai tot citatul cu sursa cu tot. Oricum, actualmente nu inteleg cum citatul de mai sus argumenteaza ca neoclasicul cu neoromanescul s-ar confunda.
    Stilurile nu se confunda. E suficient sa aruncati un ochi pe imagini de cladiri neoclasice si cladiri in stil neoromanesc.

    Iata cateva cladiri din Bucuresti in stil neoclasic
    https://historo.wordpress.com/category/neoclassical-architecture/

    Iar apoi uitati-va aici
    https://casedeepoca.wordpress.com/2009/12/01/stilul-arhitectural-neoromanesc-origini-si-evolutie/
    https://arhitectura-1906.ro/2011/11/lansare-trasee-urbane-in-bucuresti-2011-ion-mincu-si-arhitectura-neoromaneasca/
    SAU aici https://en.wikipedia.org/wiki/Neoclassical_architecture
    si hotarati daca seamana.

    In wikipedia sunt mentionate 3 stiluri, in perioada sec XIX-XX: neoclasicismul, eclectismul si linia nationala (aka neoromanesc).

    Universitatea Bucuresti este in stil neoclasic iar Scoala de Arhitectura “Ion Mincu” in neoromanesc. Sunt doua cladiri apropiate. Aruncati un ochi sa vedeti ce diferente sunt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *