
de Răzvan Băltărețu
Lume rece, stau privitor
la oamenii plecați. Se duc. Mor
sufletele duse. Rămân nemuritor.
Veghez trecerea,
prin vechi și nou, călător –
nu mă sfârșesc, nu cu lumea.Dar sunt sub pământ,
însă etern martor la voi atent,
scrijelind în piatra istoriei alt rând.
Zeu în scrierile
și-n gândurile asire,
corpul muritor, dar veșnice gândurile.
Citește-le, renasc prin ele.