Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza“

Situat pe Aleea Barajul Dunării nr. 5, paralel cu o piaţă suficient de mare pentru a găsi acolo orice vrei, se află Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza“.

Are o vechime de peste 44 ani, când a apărut sub denumirea de „Liceul de Cultură Generală nr. 43“. Ulterior, între ’77 şi ’90, s-a numit „Liceul de Matematică-Fizică nr. 3“. Pe scurt, MF3… sau faimosul MF3, în care s-a filmat „Liceenii“.

Liceul îi poartă numele celui care a unit Principatele Române. Iar dintre toate reformele pe care Cuza le-a dat, amintesc Legea Educaţiei (1864), prin care educaţia publică a devenit obligatorie şi gratuită.

Lăsând datele istorice la o parte, să trecem la chestii de organizare. Există patru clase de mate-info (una intensiv info, două intensiv engleză şi trei simple) şi o clasă de filologie/ socio-umane (una un an, alta un an). Elevii au ocazia unui opţional de japoneză (o oră pe săptămână). Şiii, băăăi! Avem uniformă! Nimeni nu intră în şcoală fără bluză albă. Param-pam!

Liceul dispune de patru laboratoare de informatică, câte unul de engleză, chimie, fizică şi biologie; de o sală de festivităţi micuţă şi de una de sport. Cuziştii au la-ndemână un cabinet medical (chiar dacă majoritatea nici nu-l consideră existent – nu-i problemă, s-a inventat ambulanţa) şi o bibliotecă cu peste 34.000 volume (şi o bibliotecară foarte amabilă.)

Dacă eşti înnebunit după actorie, să ştii că avem cea mai tare trupă de teatru – OKAUA! Oamenii ăştia, de-a lungul timpului, au obţinut nenumărate premii. Şi poate-ai auzit şi de profesorii coordonatori Gabriela Bobeş şi Ionuţ Popescu. Dacă te interesează rezultatele lor, precum şi membrii trupei sau orice altceva, vezi www.okaua.blogspot.com.

Dacă în schimb îţi place sportul, avem echipe de volei (fete+băieţi) şi baschet (băieţi). Ambele echipe masculine sunt spaima haiducilor. Tot au rezultate în competiţii importante. De altfel, se mai fac la noi în liceu şi cursuri de karate.

În fiecare an, cum lumea s-a obişnuit, se ţine un bal al bobocilor. Organizatorii sunt câţiva elevi ai liceului şi un prof coordonator. Ce se poate spune este că uneori balurile au fost super reuşite, iar alteori… au cam lăsat de dorit! Cert este că, trecând peste nemulţumiri, munca celor care s-au ocupat a fost mereu apreciată.

Şi cum nu se putea altfel, în fiecare vară elevii din clasele mai mari sau absolvenţii organizează întâlniri cu boboceii, unde aceştia se cunosc şi socializează între ei. Tradiţia este să se meargă în fostul parc I.O.R. (devenit „Alexandru Ioan Cuza“).

Hai acum să trecem la picanterii! Vrei să chiuleşti, vrei să te refugiezi undeva înainte sau după ore? Dacă da, am să-ţi fac un tur al împrejurimilor. La 5 minute de liceu, pe la capătul liniei 335 (ş.a.), şade mândră o bodegă unde poţi să savurezi liniştit un suc de roşii.

Dacă în schimb o apuci spre Diham, ai să te opreşti probabil într-o cafenea colorată, numai bună de chill-uit. Este perfectă pentru un pierde-vară însetat sau flămând.

Şi, desigur, mulţi cuzişti de-ai noştri freacă duda printr-un pub de la Gloria, aflat în imediată apropiere de liceul Benjamin. Pe vreme călduţă este o atmosferă perfectă, atunci când stai până-n noapte pe-o bancă ce se bâţâie, la o bârfă cu prietenii.

OK, ne „simtem“ bine, ne petrecem, dar până la un punct! Adică până când profii îşi spun cuvântul. Adevărul e că lecţiile îţi sunt predate bine, dar la majoritatea materiilor trebuie să înveţi pe rupte. Şi aici se aplică binişor vorba aceea: „10 este nota profesorului“ (şi a elevului viclean).

Perfecţi nu suntem! Avem calităţi din plin, dar defecte cel puţin la fel de multe. În schimb suntem cea mai mare familie posibilă!