Interviu SekaZone

SekaZone este o echipă de oameni care merg pe la toate evenimentele underground, dorind să schimbe ceva în acest domeniu, nu prea promovat şi mediatizat în România. Aşa că, dacă aţi mers la un eveniment şi nu ştiţi cum să aflaţi mai multe informaţii, dacă aţi ratat un party şi vreţi să ştiţi cum a fost sau dacă, pur şi simplu, sunteţi pasionaţi de orice ţine de underground, SekaZone este cea mai rapidă cale de a găsi ceea ce căutaţi.

R.: Spune-ne câte ceva despre SekaZone şi cum a început acest proiect.
Seka: Ei bine, proiectul SekaZone a început acum foarte mult timp, în ciuda aparenţelor. Noi am început undeva prin 2007, la o bere pe Motoare. Faza a fost că ne-am gândit să facem cumva să promovăm toată scena asta şi tot ce se întâmplă, de la punk, rock, la metal… însă nu metal din sfera în care intră Metalhead. Nu din alt motiv, dar nu dorim să concurăm cu cineva care, până la urmă, sunt foarte buni şi pe care îi apreciem. Oricum, ei se numără şi printre partenerii noştri.

R.: Ce anume te-a motivat să iei iniţiativa?
Seka: Iniţiativa a venit, exact cum spuneam, din dorinţa de a promova o scenă şi o cultură care, în România, la momentul respectiv, nu era foarte cunoscută. Existau câteva site-uri care făceau poze şi cam atât, nu prea se ştia nimic.

R.: Sekazone se ocupă, în mare parte, de underground-ul românesc, de evenimente cu muzică la care nu toată lumea are acces şi care nu este promovată des. De ce?
Seka: Pentru că, în momentul în care am început proiectul, ca şi acum de altfel, mă număr printre fanii acestei scene şi a fost un fel de vis împlinit.

R.: De unde a venit termenul de „Seka“?
Seka: Este o poveste lungă, ceva mai complicată. Însă, de ce Seka? Este un cuvânt de origine finlandeză, care înseamnă „amalgam“. Deci, este ideea de amestec, întrucât noi promovăm şi rock, şi rap, reggae, dnb, dubstep, punk, cultură urbană, sport extrem şi aşa mai departe.

R.: Consideri că, promovând acest gen de evenimente, scena underground va fi mai apreciată în viitor?
Seka: Da, cel puţin aşa sper! (n.r. – râde)

R.: Cum crezi că s-ar putea îmbunătăţi muzica românească şi locurile în care încercăm să ne promovăm talentele?
Seka: Cum s-ar îmbunătăţi? Bună întrebare! Nu ştiu să zic cum anume. Doar prin bunăvoinţa organizatorilor, a artiştilor din România şi a publicului, pentru că este o mare problemă cu publicul, în ziua de azi. Dincolo de orice criză, de orice situaţie economică, lumea nu îşi plăteşte intrarea, toţi încercând să intre la evenimente fără bani.

R.: Ce părere ai despre noile generaţii? Ne ducem de râpă sau nu?
Seka: Nu ştiu dacă e de bine sau nu, dar mi se pare că generaţiile de astăzi se limitează mult mai mult. Pe vremea mea, dacă pot să zic asta, noi mergeam şi la rock, şi la rap, la ’nşpe mii de genuri de evenimente. În perioada asta am observat că puştimea merge, predominant, la dubstep, dnb şi cam atât. Parcă restul nici nu mai există. Este OK, şi mie îmi plac genurile astea, însă am impresia că se poartă ochelari de cal: toţi văd numai dnb şi dubstep.

R.: Ai şi o echipă alături. Cine sunt ei şi cum vă înţelegeţi?
Seka: Ne înţelegem cu toţii foarte bine, suntem buni prieteni. Este vorba despre Larisa, căreia îi mulţumesc în mod special, pentru că fără ea nu am fi avut un departament foto foarte performant, Flavia, Silvia, Ana şi doi membri noi, Gabi şi Alex. Sper că nu am uitat pe nimeni.

R.: Pe lângă echipă, alţi oameni importanţi sunt şi sponsorii. Pe voi cine vă sponsorizează?
Seka: Financiar vorbind, nu ne sponsorizează nimeni. Cât despre tehnică, Larisa ne ajută cu Tandem Foto, studioul ei de fotografie. Alţi parteneri importanţi pentru noi ar fi Fabrica, unde avem aşa-zisele studiouri şi unde filmăm interviuri. Mai nou, avem un parteneriat şi cu WWF, organizaţia mondială pentru protecţia vieţii sălbatice, în încercarea de a dovedi că nu numai urbanul este important, ci şi un mediu înconjurător sănătos. Nu putem să trăim doar între betoane.

R.: De-alungul timpului ai întâlnit foarte multe persoane din toate domeniile. Ai rămas cu amintiri plăcute?
Seka: E foarte fun să cunoşti multe tipologii de oameni. În general, artiştii m-au marcat cel mai mult, pentru că mereu îi vezi acolo, pe scenă, iar când reuşeşti să îi cunoşti, intri în mintea lor şi, mai ales momentul în care le iei un interivu, e foarte tare. Aşa afli câte un pic din ce îi inspiră pe ei, din ce îi motivează, acele detalii din backstage.

R.: Oamenii v-au susţinut întotdeauna sau a trebuit să luptaţi pentru a ajunge unde sunteţi? Aţi avut probleme pe parcurs?
Seka: Da, a trebuit să ne luptăm cumva, pentru că e greu să ridici un proiect de care nimeni nu ştie şi puţini înţeleg la început, de fapt, ce vrei tu să faci. În general a fost OK, deşi au fost şi oameni răutăcioşi, dar aşa se întâmplă mereu.

R.: Sekazone se ocupă şi cu nişte emisiuni. Ce poţi spune despre ele?
Seka: Într-adevăr, vom avea cât de curând nişte emisiuni, o parte dintre ele live, o parte înregistrate. O să avem cam din fiecare sferă muzicală câte o emisiune tematică. Vom face şi emisiuni de comedie, de exemplu „Aiureala“, pe care am mai difuzat-o pe canalul vechi, când aveam SekaZone pe livestream. Va fi ceva între Ray William Johnson şi Mike Strutter. Vom avea şi ceva despre sport extrem… Mai multe detalii, pe site. 🙂

R.: În ce alte proiecte mai eşti implicat?
Seka: Sunt implicat şi într-un proiect afiliat SekaZone, şi anume SZ Events, unde organizăm evenimente şi concerte. Ultimul eveniment pe care l-am organizat, din păcate – spun „din pacate“ pentru că s-a întâmplat cu mult timp în urmă – a fost în aprilie. Dorim să fie o serie de evenimente, în data de 20 aprilie, cu Famous 420, prin care nu încercăm doar să băgăm muzică şi atât, ci şi să ajutăm pe cineva. Aşadar, este un fel de eveniment caritabil, în esenţă. Până la urmă, asta înseamnă reggae: pace, dragoste, armonie şi aşa mai departe.

R.: Cum îţi împarţi timpul între Sekazone şi viaţa de zi cu zi?
Seka: O întrebare sub centură, trebuie să recunosc! Chiar nu ştiu cum reuşesc, nici măcar nu cred că reuşesc întotdeauna. De obicei, am o aplicaţie pe laptopul meu magic care mă ajută, altfel nu fac faţă.

R.: Ce îi sfătuieşti pe liceeni cu privire la muzică şi la timpul lor liber?
Seka: Fraţilor, duceţi-vă la concerte şi nu vă limitaţi! Asta e tot ce pot să le zic. Eu sunt total împotriva conceptului de „hai să facem o chestie doar pentru că e cool“. Faceţi ce vă place!