Teen Press 
Deşi absolvent de numai un an al Facultăţii de Arhitectură din Bucureşti, Adrian Mitu pare să aibă o poftă nemaipomenită de artă, dar şi de cafea. Astfel, acesta a reuşit ca în ultimul an să le îmbine pe amândouă, realizând o magnifică expoziţie de maşini pictate la o cană de cafea. Deschisă între 20 şi 30 iunie, între orele 11:00 şi 19:00, colecţia a oferit oportunitatea vizitatorilor de a trece printr-o adevărată elipsă a timpului, găsind aici modele încă din anii ‘50. Într-o încăpere nu prea mare, ce dă în strada Academiei, avem câte o maşină pentru aproape fiecare zi a anului.
Fiecare model, în majoritatea cazurilor fiind unul clasic, este reprezentat pe hârtie, din diferite perspective şi într-o varietate de culori. Această pasiune a artistului nostru a pornit de la dorinţa de a deveni car designer la o firmă de prestigiu. Deci, de la sfârşitul facultăţii, îşi ocupă timpul cu schiţele şi cafeaua.
Astfel, am vizitat expoziţia şi am reuşit să îi pun câteva întrebări arhitectului ce tocmai era în mijlocul schiţării altei maşini:
Teen Press: Care a fost motivul pentru care ai început să schiţezi maşini?
Adrian Mitu: Pentru că mă pregătesc pentru car design, design de automobile. Şi ştii şi tu, vrei să fii fotograf, te duci la cursuri sau faci multe poze. Eu fac poze, dar n-am aparat foto.
T.P.: Care este sursa ta de inspiraţie?
A.M.: Păi istoria, na. Istoria prima oară. Ştii că atunci când te duci la şcoală, orice ai studia, există câteva materii la care se studiază şi istoria. Te duci la ASE, sigur, faci acolo până şi istoria contabilităţii (se amuză). Sau la Drept: Dreptul roman şi bazele. Ei, în cazul acesta eu m-am apucat să desenez maşini istorice pentru că trebuie să ştiu istoria. Apoi, mai sunt şi unele dintre maşinile contemporane. Eu trebuie să învăţ proporţiile, să mă obişnuiesc cu ele. Pe lângă asta, ca surse de inspiraţie sunt şi din domeniul arhitecturii, de unde vin eu, şi din mediul designului şi din natură. De aceea o să mai vezi şi păsări desenate pe aici.
T.P.: Ce îţi place cel mai mult la pictatul maşinilor?
A.M.: Faptul că mă relaxează. Uite: într-o situaţie în care aş fi fost conştient că toată atenţia este îndreptată asupra mea, n-aş fi reuşit să mă concentrez. E singurul lucru care ma face să intru în starea aia de deconcentrare, de trecere a timpului. Senzaţia aia de timeless. Acesta este lucrul meu.
T.P.: Care este modelul tău preferat de maşină?
A.M.: Da, asta e ca aia cu formaţia preferată (râde). Ideea e aşa: dacă am tot studiat, m-am uitat şi eu la modelele mai importante. Am început să-mi schimb opiniile. La început era Porsche, apoi mi-am mai găsit un Citroën DS şi un Mercedes CLS. Sunt modele, ştii, nu pot spune că-mi place întreaga gamă. Singura firmă care îmi place integral este Porsche, dar, în rest, sunt modele. Pentru că inginerul de la Porsche a avut o intuiţie senzaţională pentru forma aerodinamică. Din nefericire, băieţii nu s-au prea luptat să păstreze forma.
T.P.: Preferi modelele noi de maşini sau pe cele mai vechi?
A.M.: Le prefer pe cele vechi. E foarte normal pentru că şi tu o să vezi diferenţa dintre o haină nouă şi una veche. O rochie de anii 20, 30, 50, 40… Nu, 40 nu, pentru că era după război (râde). Dar îţi aduc o haină dintr-o epocă clasică şi îţi aduc o haină dintr-o epocă modernă, Doamne fereşte, făcută în China (râde). O să vezi diferenţa şi asta e, noi trăim în epoca industrială, o să faci diferenţa fără să vrei. Pui mâna aşa (ia o foaie de hârtie şi exemplifică), vezi cum e cusută, vezi ce fel de material este şi simţi imediat calitatea. Deci classic, e bine făcut, contemporan, ne adaptăm, asta e.
T.P.: Între maşini şi desen, ce ai alege?
A.M.: Păi n-am cum să le separ. Dar, dacă n-aş avea de ales, probabil aş alege desenul. Condusul nu mă relaxează. De exemplu, pe tata dacă îl doare capul, ia maşina şi se plimbă. Eu m-aş enerva dacă aş ieşi în trafic.
T.P.: Care a fost persoana care te-a susţinut cel mai mult?
A.M.: Nu pot spune asta pentru că au fost mai multe persoane. Sunt foarte norocos pot spune, din punctual acesta de vedere. Mai ales pentru că atunci când nu mai dădeam nici o şansă car designului a venit Renault în facultate şi a început un program de 5 ani. Deci eu pot spune că sunt educat în domeniul ăsta de către Renault. Nu cel mai mult, pentru că nu vreau să fac o comparaţie, dar cel mai important a fost Stephane Barat, este car designer la Renault. Mi-a spus că pot să fac asta. Şi când primeşti un sfat de la un profesionist, o să vezi că prinzi curaj.
