Interviu Alexandru Calcan

Alexandru Calcan este producător la postul de televiziune Money Channel şi a reuşit, destul de rapid, să ajungă la un nivel al carierei unde nu mulţi reuşesc la 23-24 de ani. Absolvent al Facultăţii de Regie şi Film, Alexandru Calcan reprezintă un model pentru generaţia tânără, căci are multe de spus!

R.: Bună, Alex. Ştiu că tu ai familia la Iaşi. Nu ţi-a fost greu să vii tocmai la Bucureşti, având în vedere că distanţa faţă de familie este destul de mare?
Alexandru Calcan: În primul rând, am venit la Bucureşti pentru că am dorit să fac această facultate de Regie şi Film – lucru pe care nu mi-l puteam permite la Iaşi – să urmăresc un vis, până la urmă, nu? Iar distanţa faţă de familie… pot să zic că e greu, pentru că iubesc Iaşiul şi e un oraş extraordinar, un oraş cultural, însă e dezvoltat mai mult pe plan artistic – în teatru, nu în film.

R.: Ca adolescenţi, de obicei, ne vin tot felul de meserii în cap, ne dorim să mergem la tot felul de facultăţi. Tu ai ştiut din start ce vrei să faci pe viitor? Spune-ne mai multe despre asta!
A.C.: La început mi-am dorit să fiu medic, însă m-am răzgândit lucrând la un proiect de liceu. M-am gândit să filmez şi m-a atras mult ideea că puteam reveni asupra filmului, să mai tai, să mai editez, să mai scot material. Mi-a plăcut şi îmi place să filmez, mă simt liber.

R.: Deşi nu ai absolvit facultatea de mult timp, observ că deja ţi-ai găsit un job ca producător. Cât de mult simţi că te-ai dezvoltat în aceşti ani şi cum priveşti nivelul de stres la care eşti expus zilnic, când vine vorba de meseria pe care o ai, îţi mai place la fel de mult?
A.C.: Ca producător, e foarte greu să ţii pasul cu clienţii mai pretenţioşi, cu un şef mai rău. Este cel mai greu job pe care îl poţi avea oriunde, deoarece tu faci grafica, montezi. La Money Channel, unde lucrez, sunt foarte multe domenii, căci nu avem un departament şi trebuie să le fac pe toate. Stai 20 de ore, poate chiar 2 zile pe platou, dormi acolo, filmezi, montezi. Te căleşti şi înveţi valoarea banului, înveţi ce este un dead-line!

R.: Ce tip de liceean ai fost, ce activităţi îţi plăcea să adopţi?
A.C.: Am fost un copil ca toţi ceilalţi, însă un pic mai mult atras de partea grafică. Îmi plăcea să merg la cinema, însă nu în calitate de cunoscător, ci de spectator. Poate prin clipurile pe care le făceam în perioada liceului reuşeam să ies în evidenţă, eram primul elev din liceul la care învăţam care a zis ca vrea să facă ceva pe stradă, o scenetă, ceva diferit!

R.: Crezi că liceenii de astăzi au o şansă să schimbe în bine regia românească, îi găseşti plini de inspiraţie?
A.C.: Cu siguranţă! În primul rând, au internetul, care este o sursă extraordinară. Mă uit la liceenii de azi şi văd o generaţie nebună, băgată în priză. Din păcate, generaţia aceasta a înghiţit ce i s-a dat şi nu a explorat filmele europene. Din acest punct de vedere, este o lipsă de cultură. Însă vor exista liceeni din această generaţie care vor fi nişte aşi în domeniul regiei, sunt sigur!

R.: Ce sfat i-ai da unui liceean dacă te-ar întreba cum e meseria de producător/regizor?
A.C.: E groaznică. Sunt limite, trebuie să te maturizezi. Ca liceean, ai o masă, ai o casă, stai cu părinţii, nu ai responsabilităţi foarte mari. Însă ca producător, trebuie să fii obişnuit cu un dead-line, cu stres, cu clienţii foarte pretentioşi, trebuie să fii călit!

R.: La ce proiecte importante ai lucrat până acum?
A.C.: Am avut un proiect european în cadrul căruia au participat oameni foarte talentaţi, precum Dan Condurache, pe care îl consider preferatul meu. În scurtmetrajul de 5 minute intitulat „La Mulţi Ani!“, a trebuit să îi spun celebrului actor, care îmi place tare mult cum joacă, că trebuie să stea şi să nu spună nimic. A fost un fel de şoc pentru mine, însă Dan Condurache mi-a spus că scenariul este genial şi nu are loc de replică. Acest proiect a fost prezentat la CinemaPro, cu o investiţie de aproximativ 5.000 de euro şi a avut o echipa semi-profesionistă de Anti-Tero, iar arma din film, cea a asasinului, este cea din Ghost Rider 2.

R.: Cu ce personalităţi din lumea regiei şi a actoriei ai avut onoarea de a te întâlni şi de a colabora?
A.C.: Dan Condurache, un actor deloc pretenţios şi un adevărat profesionist; Geo Saizescu, care mi-a fost şi profesor la facultate; Cătălin Saizescu, producătorul filmului „La Mulţi Ani!“, un om care m-a încurajat; Cristi Puiu care, ce mai… Este un domn! Efectiv te învaţă cum să faci film şi mi-am luat câteva bobârnace de la el, dar nu este un om rău, este alături când ai nevoie, aşa mi-a dat impresia. Pe Oreste Teodorescu, am lucrat împreună pe scenariu – ne-a dat indicaţii, ce să mai tăiem şi ce să mai punem, căci era vorba de un scurtmetraj de 5 minute.

R.: Ce oameni te inspiră în munca ta?
A.C.: James Cameron, CLAR! Nu există altul. Şi acum, când am un proiect care este destul de naşpa şi greu de montat, dau click pe IMdb, la profilul lui James Cameron şi parcă mă liniştesc!

R.: În final, ţi-ar plăcea să regizezi un film pe tema vieţii de liceu?
A.C.: Mi-ar plăcea să fac o continuare a filmelor „Liceenii“, cu aceiaşi actori, deveniți adulţi, cu copii şi responsabilități şi, bineînţeles, să o includ şi pe Isoscel!