Am stat de vorba cu… Cori Gramescu

CoriGramescu_rezise (2)

de Maria Nestian – seminarist
foto: Arhiva personala

Cori Grămescu a studiat în ţări precum SUA sau Suedia şi a reuşit să slăbească în aproape trei ani 40 de kilograme. Momentan este antrenoare la propria sală de sport dedicată femeilor şi le ajută pe acestea să ducă o viaţă sănătoasă. Mai multe informaţii şi secrete despre nutriţie vom afla pe parcursul interviului.

Reproter: Vă mulţumesc pentru oportunitatea de a sta de vorbă împreună. Sunteţi unul dintre modelele tuturor adolescentelor, sunteţi unul dintre trainerii cei mai apreciaţi în România . Aţi reuşit să vă reduceţi greutatea prin efort susţinut şi ceea ce ne impresionează pe noi fetele este faptul că reuşiţi să vă menţineţi greutatea, silueta şi atitudinea minunată.
Cori Grămescu:
În primul rând, îţi mulţumesc pentru acest interviu, mă simt mândră şi onorată să scriu despre lucrurile în care cred, într-un mediu destinat adolescenţilor, care sper că astfel să primească şi un model pozitiv şi realist al unei vieţi orientate de sport şi alimentaţie sănătoasă.

R.: Cum a început pasiunea dvs pentru sport?
C.G.:
Pasiunea mea pentru sport a început foarte târziu, din păcate. Nu am facut niciun fel de activitate sportivă până la terminarea liceului, dar astea au fost condiţiile. Am început să fac antrenamente pentru mine în jurul vârstei de 18 ani, iar constant am început să fac sport după 21 de ani, deci în urmă cu 10 ani.

R.: Când aţi descoperit că vă place să efectuaţi acitivităţi sportive periodice?
C.G.:
Sportul a început să îmi placă destul de târziu, la început a fost doar o nevoie de a mă menţine la o greutate constantă. Tocmai încheiam un proces de slăbire şi eram cumva înfricoşată de ideea de a reveni la statutul de grasă. Aşa că am început să fac sport, fără prea mare bucurie, dar cu perseverenţa omului care înţelege că nu are altă variantă. Când am înţeles că există alternative de antrenament, adică pe la 24 de ani, atunci am început să fiu şi atrasă în mod real de ideea de a face sport, obicei pe care îl păstrez şi astăzi.

R.: Cum aţi ales să dezvoltaţi un Club de Fitness dedicat numai femeilor?
C.G.:
A fost o întâmplare, iniţial nu am avut bani ca să închiriem un spaţiu mai mare şi nu aveam loc pentru al doilea vestiar. Apoi ne-am dat seama că în realitate e un avantaj să ai un mediu prietenos şi confortabil pentru antrenamente, îţi permite să te concentrezi mai bine şi ajută la închegarea unei comunităţi mai stabile.

CoriGramescu_rezise (1)

R.: Ce se anunţă pe viitor? Veţi perfecţiona practica sportivă „Ultimate Pilates by Cori Grămescu“, care este un trademark OSIM, sau veţi dezvolta alte metode?
C.G.:
O parte a activităţii mele înseamnă crearea de programe de exerciţii şi acordarea de consultanţă sălilor de sport pentru crearea unui program de antrenament coerent şi pentru o comunicare eficientă către public. Momentan, rămân pe aceste direcţii şi îmi îmbogăţesc nivelul de cunoştinţe prin cursuri periodice – acum, fac a doua facultate, cea de Medicină în cadrul Universităţii Carol Davila, am început un Executive MBA la Maastricht School of Management şi fac un training pe Social Media şi Comunicare în mediul online. Formez în continuare instructori în metoda mea, Ultimate Pilates, predau în continuare la sală în fiecare zi, dar simt nevoia să merg spre zona de planificare şi consultant, în realitate.

R.: Activităţile zilnice şcolare ne ocupă foarte mult timp. Sunt convinsă că un mod de viaţă organizat şi riguros poate modifica toate acestea. Cum ne sfătuiţi să procedăm?
C.G.:
Din păcate, am trecut cu toţii prin acest proces de adaptare la realitatea vieţii scolare şi întotdeauna e delicat să găseşti un echilibru realist şi sustenabil între nevoia de alimentaţie sănătoasă şi sport şi o viaţă aglomerată de licean. O să încerc, totuşi, să vă ofer perspectiva omului care acum, la 31 de ani, îşi doreşte ca în perioada anilor de liceu să fi fost mai echilibrat.

R.: Cum vedeţi din punct de vedere al hranei şi al activităţilor fizice o zi din viaţa unui adolescent?
C.G.:
Cred că e important să existe şi o asumare a deciziilor proprii, înainte de a discuta despre un plan idealizat de alimentaţie. Mai concret, până când adolescentul nu înţelege că decizia şi deci puterea se află la el, orice plan cade în derizoriu. Odată asumată responsabilitatea deciziilor alimentare, putem vorbi despre alimentaţie sănătoasă. Adolescenţii au norocul unui metabolism bun, aşa că e de ajuns să se concentreze să aleagă mâncare sănătoasă pentru a-şi menţine greutatea. Nu au neapărat nevoie de diete drastice, iar asta e un mare avantaj. Dimineţile pot începe cu iaurt cu müsli, omletă cu roşii şi două felii de pâine, un sandwich cu grătar şi legume, ori o felie de telemea cu ardei şi pâine integrală. La şcoală, se poate opta pentru o gustare de fructe şi un iaurt sau o mână de nuci crude, iar la prânz se poate mânca o supă de legume sau o salată de crudităţi şi un fel principal format din legume de sezon şi carne sau brânză. Apoi, în partea a doua a zilei, putem avea o gustare din fructe sau un iaurt, ori o gustare de legume (chifteluţe de legume la cuptor, zacuscă de casă cu o felie de pâine etc). La cină, ar trebui să mâncaţi legume, puţin cartof sau orez şi o bucată mică de carne slabă sau peşte. Sportul ar trebui să fie unul care vă place, de la baschet, la jogging sau dans. Actvitatea sportivă, dacă este agreabilă, e mai uşor de urmat pe termen lung, aşa că optaţi pentru ceva ce vă relaxează şi vă motivează deopotrivă.

R.: Orele de educaţie fizică, atât în şcoala generală, cât şi în liceu sunt o înşiruire de „norme“, de multe ori sunt o eschivă pentru elevi. Cum aţi organiza orele de educaţie fizică pentru un elev de şcoală generală (să spunem opt-nouă ani) şi pentru un licean (16-17 ani)?
C.G.:
Of, îmi aduc aminte de orele de sport din şcoală şi, cu rarisime excepţii, erau de-a dreptul nesuferite. Aş face sport pentru copii în mod constant, în aer liber, cu vestiare pregătite corespunzător în sensul ăsta şi cu activităţi sportive variate. Experienţa facultăţii de Medicină m-a învăţat că printr-o bază sportivă bine dezvoltată şi organizată, interesul adolescenţilor pentru sport creşte simţitor. La opt- nouă ani aş promova sportul în echipă, dansul şi înotul pentru că aceste componente dezvoltă şi corpul şi personalitatea copiilor. De la baschet, volei, fotbal sau hochei, până la dansuri clasice, streetstyle sau dans sportiv, aş încuraja copiii să facă mişcare. În cazul liceenilor, e mai bine să facă mişcare organizată, să se înscrie în cluburi de marathon sau ciclism, să participe la competiţii pentru sporturile în echipa şi i-aş încuraja şi la sporturi care presupun concentrare individuală şi leadership (tenis, golf, calarie), iar pe fete le-aş încuraja să înceapă să meargă la ore de group fitness cât mai diferite.

CoriGramescu_rezise (3)

R.: Zilele de naştere, aniversările şi toate sărbătorile sunt zile în care este greu să renunţăm la felia de tort sau la cupa de îngheţată. Cum să procedăm pentru a nu ne strica silueta?
C.G.:
Dacă şase zile şi jumătate dintr-o săptămână mâncăm sănătos, nu avem de ce să ne preocupăm de o felie de tort. Face parte din viaţă, e o ocazie plăcută şi nu trebuie să ne privăm de aceste bucurii ale vieţii, pentru că pierdem o mare sursa de satisfacţie socială. Aşa că dacă ne concentrăm să mâncăm sănătos în general, nu avem prea mare bătaie de cap cu o felie de tort sau cu o îngheţată.

R.: Sunt adolescenţi care nu au deloc talent sportiv. În cazul acesta, cum trebuie abordate exerciţiile fizice?
C.G.:
Trebuie găsite alternative atractive. Poate, nu suntem buni la fotbal, dar ne place să facem jogging în parc, în ritm lejer. Sau nu ne pricepem la alergare, dar ne tentează să încercăm wakeboardingul. Nu sărim în lungime, dar mergem bine cu rolele. Important e să găsim ceva care ne place, care ne face să vrem să perseverăm în acel antrenament şi astfel vin rezultatele. Sunt puţini cei care sunt talente înnăscute, din fericire, cei mai mulţi învaţă treptat să facă sport corect.

R.: Ştim că toţi vă întreabă despre modul uimitor în care v-aţi redus greutatea. Ne puteţi spune care a fost partea cea mai grea a acestui proces şi cum aţi depăşit-o?
C.G.:
Cel mai greu a fost să înţeleg că e un proces care va dura doi ani în faza lui activă, de pierdere în greutate şi toată viaţa în faza de menţinere. Nu există reţete minune, nu există scurtături. Pur şi simplu mănânci sănătos şi echilibrat, faci sport şi îţi asumi că atunci când mănânci prostii, te îngraşi. Nu e vreo informaţie nouă, dar e destul de greu să ţi-o asumi.

R.: Care sunt riscurile unor diete repetate, alternate cu perioade în care mâncăm dezordonat, la vârsta de 16-20 de ani?
C.G.:
Din păcate, acest comportament încetineşte metabolismul, creşte procentul de grăsime în corp, produce vergeturi şi celulită la o vârstă care cuvintele astea ar trebui să existe doar în dicţionar şi în general setează un comportament păgubos, care se menţine şi la vârsta adultă.

R.: Să spunem că am ajuns la greutatea dorită. Nu este totul, acum trebuie să o menţinem. Cum ar trebui să facem?
C.G.:
Să avem răbdare, să ne cunoaştem corpul şi să vedem ce funcţionează pentru noi. După un an în care ne-am menţinut greutatea constantă (+/- un kilogram), putem spune că am înţeles procesul. Trebuie să găsim un echilibru între nivelul de antrenament şi nivelul alimentelor consumate, iar pentru asta nu există reţete, doar „trial and error“, adică încercare şi uneori greșeală, care ne permite să învăţăm astfel despre noi.

R.: Ne puteţi transmite un îndemn, o motivare pentru momentele în care suntem gata să renunţăm la o dietă adecvată şi la activităţile sportive?
C.G.:
Am citit acum câţiva ani pe tumblr.com un motto simpatic şi îl spun de fiecare dată: „One good meal won’t make you slim, just like one bad meal won’t make you fat.“, aşa că nu cred că e cazul să faceţi o dramă dintr-o pizza. Câtă vreme sunteţi relaxaţi în proces şi descoperiţi bucuria auto-perfecţionării, lucrurile merg de la sine uşor. Nu e nici foarte greu, nici prea uşor, dar dacă menţii o viziune pe termen lung, lucrurile sunt mai simple. Toata lumea oboseşte uneori şi e ok, doar nu suntem maşini sau roboţi, slavă Cerului!

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *