De vorbă cu Amberdawn

interviu amberdown_elena nica_tehnoredactor-7

de Laura Ștefan – redactor
foto: Elena Nica – tehnoredactor

Au deschis unul dintre concertele de la Truda, au cântat în Club A, au avut concerte, sunt oameni din apa mică a muzicii, talentați și foarte apreciați și pe care trebuie să îi ascultați fără niciun alt comentariu. Trupă faină a muzicii extreme metal, muzică ce se apropie din ce în ce mai mult de viața lor. Ei sunt Alex Jisa – vocalul și chitaristul trupei, artist din fire, Alexandru Drulea – toboșarul și filozoful trupei (fost redactor la Teen Press), Tudor Marin – basistul trupei și crețul grupului, Florin Matei – chitaristul și unul dintre bazele trupei.

R: Cum a început toată nebunia asta? Ce v-a apucat să vă faceți trupă?
Alex: Trebuie să fim sinceri?! (n.r. – râde)
Florin: A început, în noiembrie 2011, când cel mai bun prieten, îmi tot spunea „Hai să facem ceva, frate! Hai să găsim un toboșar și un basist!“. Așa am găsist un basist, am încercat să învățăm un cover, Seether – Remedy, dar nu a mers și așa că l-am dat afară.
Tudor: Nu sunt eu ăla. (n.r. –îl credem pe cuvânt)
Florin: Da, așa că am căutat un alt bassist, între timp având un prieten toboșar pe care l-am chemat să cânte cu noi. Îmi aduc aminte că prima oară când am intrat în sală a fost totul praf, a mers groaznic.
Drulea: Dar tu ești ardelean, măi prietene?! (n.r. – toți râd în hohote) Vorbești foarte lent, așa „Am intrat în saaală, am făcut o pieeesă“. Așa, și după asta?!
Florin: Cum spuneam (n.r.– încercând să vorbescă pintre hohote de râs)…am compus câteva piese și am avut trei concerte care au ieșit destul de prost. Vocalul era varză, ca să înțelegeți. Așa că l-am dat afară și toboșarul a plecat. Prin vara lui 2013, la un concert Iron Maiden, i-am cunoscut pe Alex și Drulea.
Drulea: Da, eu eram varză pe acolo, m-am întânlit cu ei și ne-am luat cu „Ce mai faci frate?! Uite că ne-a plecat tobarul și nu mai avem trupă.“. Așa că le-am zis „Aaa … hai, că mă bag eu la tobe!“, deși nu mă gândisem prea bine la treaba asta (n.r. – domnul Drulea are origini de chitarist).
Florin: Pe domnul (n.r.– ne face semn către Alex) l-am cunoscut de la un fost coleg de-al lui Mati și vă povestește el mai mult. Nu-i așa?! (n.r. – râde)
Alex: Da, un animal patruped (n.r. – noi am dat o definiție a cuvintelor folosite de Alex^^). Eram prin parc pe la Unirii, semi-beat și m-au întrebat dacă nu vreau să mă bag într-o trupă că unii nu au vocal … (n.r.– cam așa pornesc toate trupele)
Drulea: Cam așa sunt poveștile noastre.

N.r.– Yap, așa a început „magia“. Între timp, au mai dat un noroc cu nea’ Fănică, probabil unul dintre fanii lor, în timp ce restul omuleților din fanclub se holbau cu admirație gata, gata să sară pe ei, dacă nu aveau prietene deja. Fetelor, îmi pare rău pentru dezamăgire, dar trebuie să mai așteptați puțintel, pentu că băieții ăștia sunt rezervați cu alte domnișoare. Să nu intrăm în detalii. Asta este trupă care se respectă. Ce credeați voi?!

R: Când și care a fost primul vostru contact cu muzica? Ce v-a făcut să vă apucați de muzică și nu de olărit?!
Florin: De când am auzit pentru prima oară o chitară live, asta fiind pe la 12 ani. Am zis că „Gata, o să fiu chitarist!“. Mă uitam la chitare electrice și în mintea mea era „Coleus, nu o să am niciodată asta!“ (n.r.– coleus este un cuvânt latinesc).
Drulea: M-am apucat de chitară undeva prin clasa a VII-a. Este interesant că, deși eram foarte praf , la prima repetiție am reușit să facem trei piese sau o chestie de genul ăsta.
Tudor: Am primit o chitară la 13 ani. Pur și simplu, am început să învăț pe ea tot felul de melodii, am profesat ca să zic așa. Pe la 15 ani m-am decis să îmi iau o chitară-bass. Până la 16 ani am cântat în tot felul de trupe, până am dat de Florin și am intrat în Amberdawn, care pe atunci se numea Black Scene.
Alex: Eu de la opt ani am ascultat foarte mult pian, așa că i-am rugat pe ai mei că îmi cumpere unul. Am început să studiez la clape, iar apoi am început să învăț la chitară acustică și ultima fază a fost cu vocea.

interviu amberdown

R: Caracterizați trupa în trei cuvinte! Spuneți-ne câte ceva care ar descrie perfect trupa și banda asta nebună de oameni!
Alex: Oameni ciudați, cărora le place să facă muzică și …
Tudor: Astea nu sunt trei cuvinte, este o propoziție. (n.r. – yap, am continuat mult timp să râdem de asta)
Drulea: Trebuie să zici și tu trei cuvinte, frate. Gen egalitate, libertate și fraternitate. Aparent unul dintre cuvinte este prost. (n.r. – duuur) … A fost o glumă.
Florin: Un chitarist epic și restul lumii.
Drulea: Asta este o întrebare bună pentru trupele alea mai arogante. „Mmm … noi suntem Amberdawn și noi reprezentăm profesionalism, muzicalitate și profesionalism din nou.“ (n.r. – toți râd).

R: Cum sunt viețile voastre din spatele trupei Amberdawn?
Alex: Vă referiți la viață?! (n.r. – arătând către prietena lui Florin și începând să râdă fără oprire)
Drulea: Eu sunt la filozofie în al III-lea an, mai cânt și la chitară … și îmi place metalele.
Florin: Eu cu Tudor suntem a XII-a și avem bacul … Bac, bac, bac.
Tudor: Elev în a XII-a, scandal cu maică-mea. Gen alegi muzica și îmi arată o lopată sau bac-ul și profesezi (n.r. – râde). Vreau să continui cu Automatica …
Florin: Eu o să mă îndrept spre turism și alimentație.
Alex: Momentan sunt în Tonitza și vreau să continui cu Conservatorul și cu muzica.

R: De ce thrash metal?! Sunt foarte multe trupe în momentul de față care abordează stilul ăsta.
Alex: Noi nu facem doar thrash.
Drulea: Este thrash metal, doom metal, este și death metal. Asta ne place, cam asta ascultăm și asta știm să cântăm.
Alex: Este muzica pe care o simțim noi cel mai bine. Pe noi nu ne ineresează neapărat ceea ce vrea publicul. Noi cântăm ceea ce vrem noi, pentru că publicul alege dacă vrea sau nu să ne asculte.
Drulea: Dacă este să o luăm așa, singurul mod în care putem să captăm publicul este să ne transformăm în mini-Inna. Nu mereu, dar atunci suntem mini-Alex Velea. Noi nu cântăm muzica asta pentru public, faimă și glorie, deși ar fi mișto să avem și lucruri de genul ăsta. Mie personal îmi place stilul ăsta de doom, thrash metal, pentru că reprezintă societatea mult mai bine, decât „Te cunosc de undeva …“. Noi nu facem asta pentru bani, dacă o făceam pentru bani, cel mai probabil, o făceam altfel.

interviu amberdown

R: Trecem peste și vă întreb: Cum a fost experiența Club A?
Drulea: Traumatizant. (n.r. –hopa, pare nasoală treaba)
Alex: Ceva șocant, dar mișto la un moment dat.
Drulea: Spun asta pentru că repetasem foarte puțin înainte, mult prea puțin. Eu nu prea mă puteam numi tobar. Când m-am urcat acolo eram foarte crispat și speriat cumva. Daaar după prima piesă și după ce am văzut că două tipe și-au aruncat sutienele pe scenă (da, surprinzător) și le-am văzut … am zis „Hai, că e OK!“ (n.r. – toți au început să râdă)
Alex: Da, unul a rămas la noi și unul l-am dat înapoi. Am căutat-o eu. (n.r. – nu am mai insistat să întreb dacă a luat și un număr de telefon)

R: Ce concerte ne pregătiți? Aveți ocazia să vă dați mari.
Alex: În Private Hell Club avem un concert alături de L.O.S.T și Cold In December, când își lansează L.O.S.T noul album. Momentan … cam atât.

R: Cum a fost concertul cu Truda?
Florin: A fost super tare, dar pe atunci eram în vechea formulă. Au fost și cei de la New Age. Băieți foarte de treabă, la fel și cei de la Truda. Ne-au spus că suntem epici și o să ne mai cheme, păcat că s-au despărțit.

R: Ce părere aveți despre trupele undergroud din România?
Drulea: Nu am avut foarte mult contact tu trupele undergroud, având în vedere că suntem la început. Oricum, cu trupele undergroud din România este o chestie foarte dubioasă. Sunt și oameni de treabă, dar despre majoritatea nu poți spune asta. E ciudat cum unele trupe, precum White Walls, ajung așa de sus și alte trupe care merită mai mult nu sunt cunoscute. Sunt multe trupe românești cae nu sunt scoase în față precum White Walls. Probabil publicul de underground românesc este foarte pretențios.

Am mai discutat una, alta despre „carieră în muzică = eșecul vieții?“, am mai bârfit câteva trupe românești care sunt pe ducă sau pe val cu manelele în gât. Îmi cer scuze pentru consumatorii de muzică bună care au fost scârbiți de alăturarea acelui cuvânt, specific pantelimoniștilor și colegilor mei, într-un interviu cu rockeri. Trecând peste, am aflat că au de gând să ia o mică pauză în care să mai stea prin sala de repetiții, să devină mai profi și apoi, când îi mai punem să descrie trupa în trei cuvinte, să ne spună de cel puțin două ori „profesionalism“ și să ajungă la o altă treaptă în evoluția lor.
Ușor, ușor am aflat și detalii în legătură cu demo-ul lor, care este deja în lucru. Yaay!

interviu amberdown

R: Ce ați schimba la voi ca trupă?
Tudor și Alex: Toboșarul. (n.r. – să sperăm pentru binele lui Drulea că a fost o glumă)
Drulea: Hmm … mișcarea scenică este o problemă, sculele sunt o problemă mare, poate compoziția trebuie să fie mai rafinată din punctul meu de vedere. Fiind chitarist, consider că trebuie să fie chitara mai complexă.
Florin: Poate și vocalul are de lucru …

Ehh … noi le urăm baftă și să aibă spor de muncă!
Așa cum a zis și micuțul nostru toboșar, este un interviu oarecum prematur, pentru că ei sunt la început, dar e bine să se vadă de unde au plecat și unde vor ajunge, pentru că omuleții ăștia sunt talentați, muncitori și plini de viață. Mai au multe de învățat și îmbunătățit, dar pofta de mâncare vine mâncând.
Ei ne-au zis că au format trupa din dragoste și multă afecțiune. Foarte romantic și se pare că au în cap planuri mari: „Peste cinci ani, dacă o ținem în repetiții, poate ajung și eu tobar, poate ajung și ei muzicieni“.
Îi puteți găsi și pe facebook. Vorbiți-le, ascultați-i și sustineți-i pe oamenii talentați.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *