Teen Press 
Elena Nica – tehnoredactor
Cu toții știm că nu e ușor să fii la început de drum, să te zbați, ca dintr-un ocean să ajungi la suprafață și să vezi lumina soarelui. Să te diferențiezi într-un peisaj monocrom este și mai dificil în ziua de astăzi, când performanța și stilul aparte devin doar niște detalii fără mare importanță, din păcate.
Totuși, băieții de la Pinholes au reușit să ne arate altceva. Nu e de mirare că sunt așa de apreciați de cei care au auzit de ei. Pentru ceilalți, aflați că Pinholes înseamnă: Vladimir Ivanov – chitară ritmică și voce, Vlad Vârtosu – chitară, Sergiu Ivanov – bass și Alex Neagu – percuție.
Ce înțeleg ei prin această denumire? Pinhole reprezintă lumea văzută de ei prin cel mai mic spațiu posibil, gaura de ac, și totuși să reușești să îi vezi frumusețea. În acest concept, fiecare este ca un apartament cu o fereastră spartă, iar cutia metaforică în care ei se regăsesc este o urmare a mediului din care provin și a educației. V-am făcut curioși?
Acești patru tineri au bătut cale lungă, tocmai de la Iași, pentru ca în seara de 8 aprilie să ne prezinte în Club Control din București, clipul melodiei lor, „Poza“.
Meritele pentru videoclip îi revin lui Iustin Surpănelu, care a gândit și s-a ocupat în detaliu de această producție DEOCHI. Laitmotivul piesei este blocajul emoțional în care sunt surprinse personajele, respectiv o relație malignă, din care însă nu pot ieși – „Era-ntr-o joi, era-ntr-o joi“.
Psihedelic și melodramatic, electric și energic, grunge și liniștit – toate aceste atribute se regăsesc la Pinholes, unde fiecare membru a contribuit cu influența personală, ajungând la acest amalgam reușit de treceri de la stări lente la altele agresive și pline de forță, dar și combinații instrumentale cu totul aparte, precum chitară și arcuș de vioară.
Au muncit mult, iar dedicarea cu care cântă de fiecare dată i-a propulsat și i-a făcut să fie îndrăgiți de public, susținând astfel primul lor concert individual, la un timp relativ scurt de la înființare.
Ei au cântat atât piese de pe albumul Zmei – „Avem un loc“, „Dincolo de Rai“ sau „Dialog“, dar ne-au surprins plăcut și cu două interpretări inedite – Vlad ne-a cântat „Hena“, piesă compusă de el în limba engleză, iar Alex, melodia „Firul“.
Pentru biss, ei au interpretat „Poza“ și sunt greu de reprodus emoția, bucuria și trăirile intense ale artiștilor, la reacția plină de entuziasm a publicului, care a fredonat această ultimă compoziție împreună cu formația. Aproape că vedeai interschimbul de energie și emoții între spectatori și cântăreți plutind în aer. Aceștia deveneau una cu melodia, exteriorizându-și sentimentele prin muzică, bețele rupte și tobele sparte fiind semnul unui spectacol pe cinste.
Se poate afirma că a fost, într-adevăr, un concert dominat de trăiri, în care am fost spectatori la bucuria unor oameni de a cânta. Cu siguranță, pasiunea pentru muzică este unul dintre cele mai importante atuuri ale lor, lucru ce poate fi observat cu ușurință. Sergiu Ivanov spunea, de altfel: „Eu când sunt pe scenă și cânt, zâmbesc, iar asta mi-e de ajuns“.
